Capitolul I - EDITAT

140 9 0
                                    

3 ani mai târziu
Momentul morții Alisiei Moose

Oliver stătea cu capul plecat pe patul de moarte al soției sale mult iubite, Alisia. Tot timpul cât fusese însărcinată cu băiețelul lor a fost o femeie sănătoasă.
Imediat după nașterea acestuia, însă...starea ei s-a deteriorat vizibil. Trecuse aproximativ o săptămână de la nașterea lui Alex Moose și Alisia simţea că a venit timpul să-și ia rămas-bun.

Chiar și pentru un om care -aparent- n-are inimă, i-ar fi greu să piardă o persoană cu semnificație deosebită pentru viaţa lui. Plus că...a pierdut o deosebit de bună lunetistă! Mafiotul era afectat, deci, atât personal, cât și din punct de vedere al calității echipelor de lunetiști.
Mai mult de atât, ce avea să facă nou-născutul lor fără mamă? Alisia o alăptase pe Anna până la vârsta de doi ani, deci va avea un efect anume și asupra ei.
Ca și copii, îi va afecta mult. Dar odată ce vor înțelege tipul de "afacere" a familiei, se vor resemna ușor şi vor trece la partea "antrenamente".

- La revedere, soția mea. Complicea mea, adăugă Oliver, trăgând, îndurerat, pătura peste chipul inexpresiv al femeii, lăsându-i tălpile dezgolite.

Săptămâna următoare

- Marina , ai grijă de Anna și de Alex până mă întorc, spuse Oliver.
- Nu am mereu? întrebă retoric sora mafiotului.
- Diavolii ăștia doi sunt cei în care n-am încredere, strâmbă din nas Oliver, cu o oarecare afecțiune pentru cei doi copii.
- De la vârsta Annei copiii încep deja să facă năzbâtii.
- Mda, ne mai vedem, se auzi o voce deja dincolo de ușa principală, urmată de o bufnitură uşoară şi un motor perfect funcţionabil.
Marina rămase singură cu cei doi copii, pe care i-a dus în camera lor. Se gândea la momentul când avea să-l mute pe unul dintre ei în altă cameră, din pricina intimităţii necesitate de vârsta înaintată.

În acea seară, Oliver stătea în camera copiilor. Se gândea...cum avea să facă o fată să iubească armele? Cum avea s-o păcălească atât de bine? Oare...nu avea să-l trădeze nimeni? Ar fi cea mai mare pedeapsă...să nu se poată...
Răzbuna.

Şi ce mod mai bun de a se răzbuna decât a plăti cu aceeași monedă?
Cu ani buni în urmă, înainte să înființeze Mafia Grecească, Oliver Moose avusese o fiică împreună cu răposata lui soţie, Alisia.
Era tot ce avea mai scump pe lume! Părul roșcat, ochii verzi ca smaraldul pur...și-un destin atât de crud..atât de nedrept.

Oliver participase, în urmă cu mul i ani, la o luptă în care ,printre inamici, se afla și familia Corsi .
Neil Corsi s-a gândit că n-avea să se omoare cu viitorul Cap de Mafie, ci avea să-l lovească direct unde-l durea mai tare: la Amy Moose, fiica lui.
A omorât-o pe timp de noapte, cât Oliver îşi făcea tura de noapte. Când s-a întors...tocmai îi începuse cea mai neagră perioadă din viaţă. Cel mai oribil coșmar: moartea comorii sale cele mai dragi.

După înmormântare, a adunat oameni ai străzi, prizonieri eliberaţi condiţionat, evadați, toate tipurile, și a înființat cea mai mare şi mai puternică Mafie care a existat vreodată pe tot continentul, şi-a jurat că se va răzbuna el, cumva, cândva.
Şi, iată, vremea a sosit. I-au luat ce aveau mai scump, aşa cum au făcut şi ei cu 10 ani în urmă.
- Oli, ce faci? Era rândul meu să am grijă de ei.
- I-aţi liber și ieşi și tu în oraș, spuse acesta pe un ton tăios.
- Bine, merci, surâse fericită Marina. Merg chiar acum să le sun pe fete!
Şi...dus-a fost!

Mâine avea să se gândească la un nou atac terorist asupra unui orășel. S-a ocupat cam mult de familie în ultimul timp.
Toate aceste activităţi l-au dat peste cap.

Ziua următoare

Atacul avea să aibă loc la ora 13, în plină zi. Era, şi-așa, o perioadă neagră pentru el. Numai de lucrul în întuneric n-avea nevoie. Şi-a chemat agenţii, lunetiştii, spionii, pistolarii, toți cunoscuți sub nickname-ul Gorilele lui Moose.

Răzbunare (Cara Delevingne FF)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum