Un singur om ,milioane de gânduri

II

Ideea că mama mea se afla pe acel pat din cauza existenței mele mă sfâșia în mii de bucăți. Bucăți pe care nu mai eram capabilă  să le unesc la loc .Tata devenise rece cu mine. Pur și simplu, parcă  toată simpatia si dragostea lui pentru mine dispăruseră. După o zi în care nu m-am putut mișca  de lângă patul ei s-a trezit .S-a trezit cu un zâmbet ce i-a umplut imediat fata.Sigurul lucru pe care mi l-a putut spune a fost numele meu "Amedeea" .Nu mai eram capabilă să îi spun nimic .Singurul lucru pe care reușeam sa îl fac este doar sa o țin strâns de mână. Abia atunci conștientizasem ca este rândul meu sa o ajut ,sa ii întorc tot sprijinul .Avea parul scurt . Din cauza cancerului tot părul  îi  căzuse. Pentru mine era în continuare cea mai frumoasa .După câteva minute ,își  adună cuvintele  și imi spune:
-"Amedeea, poate peste câteva minute,ore sau zile,eu nu voi mai fii, însă vreau sa știi mereu că ai fost cea mai importantă persoana pentru mine .Ai fost singurul lucru pentru care am luptat cu acest corp bolnav până astăzi. Mă  doare sa te las la acesta vârsta minunată, când adolescența și experienta ta în dragoste abia începe. Cel mai tare ma doare ca fix de aniversarea ta eu am fost închisă aici ,mi-aș  fi dorit sa pot fii alături de tine,sa îți  organizez  totul,sa îți imortalizez acel moment ca și celelalte de pana cum,însă nu am putut .Îmi doresc sa devii o femeie în adevăratul  sens al cuvântului. Sa nu îți vinzi demnitatea pentru un colț în paradis! Sa nu te lași purtată de râurile  viciilor. Nu lăsa acele lucruri sa îți invadeze corpul tău sănătos. Îmi doresc în același timp sa devii o persoană cu renume în cariera pe care decizi sa o urmezi.Te cunosc foarte bine,știu ca te lași condusa de încăpățânare, de aceea,te sfătuiesc,sa îți umpli inima cu răbdare. Este cel mai bun lucru care îți poate coordona sufletul. Vreau sa iubești și sa te simți iubita  în același timp .Într-adevăr, nimeni nu o sa te iubească în viața asta la fel de mult ca și mine .Vei cunoaște acest sentiment într-o  bună zi când vei deveni mamă. Vei trăi  odată cu copilul tău, vei face orice îți  stă în putere sa ii oferi tot ce e bun din lumea asta plina de rău. Nu vreau sa te simți vreodată vinovata de moartea mea,vreau sa te gândești ca pentru tine as fii fost în stare sa mor de mai multe ori,deoarece iubirea mea pentru tine este nemărginită.Chiar dacă nu voi mai fii,te rog sa nu îl iei in considerare pe tatăl tău, știi foarte bine că nu este cel mai atipic în a-și  mărturisi sentimentele. Chiar dacă va mai exista o persoana în viata lui,te rog sa o respecți. Orice persoana are dreptul de a fii respectat. " nu o las sa termine deoarece intervin .
-"Cum ar îndrăzni sa își construiască un viitor fără tine ?Nu o sa ii permit niciodată, iar orice femeie care vă fii în viata lui,va fii dușmanul  meu, fiindcă va vrea sa te înlocuiască."
-"Orice om are nevoie de iubire,Amedeea. Gândești  asa fiindcă lași rațiunea sa te poarte.Nu îți umple sufletul cu ură de pe acum . Lasă  bunătatea sa te coordoneze. Fii mai specială, arată educația pe care ti-am oferit-o. "
-"Nu pot sa  ma comport de parca totul ar fii perfect fără  tine . Nu exista asa ceva !"
-"La început te v-a afecta moartea mea,însă,după ceva timp v-a trece .M-am pregătit pentru acest moment,ti-am lăsat o cutie plina cu lucrurile  noastre, poze ,tot,vreau sa le păstrezi, indiferent de cât de mult ma vei urî,însă eu nu o sa mai pot lupta .." Nu a apucat sa își  termine fraza deoarece  bipaitul  aparatelor a început. Ma panicasem ,tata a dat buzna în încăpere  .
-"CE I-AI FĂCUT ?!" întreabă  furios
-"E..eu.."
-"DE CE AI INTRAT AICI DACĂ  ITI ESTE INTERZIS? "
-"A..m vr..uu.t "
-"Tu ești  singurul motiv pentru care a murit, tu ești vinovata " o spune cu dispreț pe buze
Doctorii au dat năvală  în cameră, agitația  îi acaparese  pe toți, singurul lucru pe care am mai putut sa îl fac a fost sa ma retrag într-un  colt și sa plâng, plângeam și ma uram din fiecare membru al corpului meu .Fraza care mi-a lovit mintea din ziua aceea a fost "Ora decesului 19:03" .Atunci am simțit  ca lumea mea s-a sfârșit. Nu mai auzeam nimic,tata venise lângă mine, ma strângea strâns, m-am smucit  din bratele lui și am fugit spre ieșirea din spital .Simțeam cu toată lumea se uita cu dispreț la mine,am fugit, ca o lașă, însă nu puteam sa fac față, nu la asta.Am ajuns in cele din urma la vechia  casa a mamei,casa sa părintească, bunicii se mutasera de mult în alt cartier , mama insinstase sa păstreze  acesta casa pentru mine ,îmi spunea mereu :"Când o sa îți fie cel mai greu,aici îți vei găsi liniștea" avea dreptate,locul era unul care parca medita în același timp cu tine .Iubea sa vina aici,mai ales în ultimele sale luni de viata, avea grija de tot.