Un singur om ,milioane de gânduri

III

       Toate acele amintiri au rămas întipărite în mintea mea,de 4 ani de când a murit mama am visat mereu aceeași scena, vinovăția  nu îmi permitea sa uit.
        În seara asta am visat-o din nou, îmi mângâia  părul, mă  ținea strâns  la pieptul ei,parcă nimic nu s-ar fii întâmplat.Ei bine acesta a fost încă un vis frumos cu ea,încă o alinare a sufletului  meu. Lumina care își  făcea loc prin draperiile cumpărate de ea îmi indica  faptul ca era dimineața. Orice lucru din casa îmi permitea sa ma consolez cu lipsa ei.Dorinta mea a fost sa nu se schimbe nimic .Bineînțeles că Diana,noua soție a tatălui meu,a ținut morțiș  sa schimbe câte ceva.Singurul loc unde a putut face asta este dormitorul  lor . Pana la urma este intimitatea lor.
      M-am trezit,mi-am făcut rutina,nu vă imaginați ca este foarte  vastă, doua creme,duș, spălat pe dinți  și cam atât. Ei bine, la capitolul hainelor orice aș îmbrăca arăt  la fel,din cap pana în picioare îmbrăcată în negru . Este singura culoare care îmi reprezintă  starea . Însă mă mulțumesc  cu faptul ca lumea prefera sa ma lasa în pace .Nimeni nu comunica cu mine, asta pur și simplu  îmi ușurează  treaba.
       Cobor  scările și dau fix de Diana cu bebelușul  ei smiorcăit, privirea ei ma fixează, îmi oferă un zâmbet ,ea chiar crede ca ma apasă  cu ceva .O ocolesc indiferentă și ma îndrept către bucătărie.
  -" Ți-am pregătit cafeaua, cana roșie  este a ta".spune ea din spatele meu .
-"Știi prea bine ca îmi pot face singura treaba asta" spun accentuând  cuvântul  .Urăsc sa o vad cum se preface .
-" Ți-am pregătit și micul dejun ".spune  ea cu același zâmbet tâmpit pe față
-"Încetează sa te mai prefaci ca îți pasă,ok?Nu impresionezi pe nimeni.Si în legătură cu micul dejun ,poți sa îl dai copilului  tău smiorcăit, poate așa nu ar mai plânge de dimineață până seară " ii trântesc cuvintele
-"De ce ești mereu asa retrasă, pe bune Amedeea,încerc doar sa te ajut "
-"Nu am nevoie de ajutorul nimănui!În cel mai rău caz de al tău "
-"Chiar nu vezi cât  îl doare pe tatăl tău comportamentul acesta ?Mama ta nu ar fii mândră..."
-"Nu ai dreptul sa vorbești de mama mea!Nu o cunoști  nici măcar puțin.Nu vei putea fii niciodată ca ea ,oricât  ai încerca!"
-"Știi bine că nu vreau asta!"
-"Pe bune, tu te auzi?! Cât  de ridicolă  poți fi?Nu vezi ca încerci sa faci tot ce făcea ea ,îi iei locul de muncă, îi porți hainele,ii iei lucrurile ,și în ciuda acestor lucruri  tot tu nu încerci  sa o înlocuiești  pe mama,minunat !"
   Am plecat brusc ,aruncându-i o privire plină  de dispreț.
-"Ce mai e de data aceasta Amedeea?"Ma întorc și îl vad pe tata extenuat.
-"Poate data viitoare te silești sa ii cumperi niște haine soției tale ca să nu mai fie nevoita sa le poarte pe ale mamei! Și pentru a mia oară i-am spus sa nu se mai dea mama mea "
-"Amedeea..."
-"Pe bune,scutiți-ma de afecțiunea voastră, nu am nevoie "
   Imi iau ghiozdanul,încălțămintea și plec spre liceu. Îmi bag căștile în urechi, aceeași rutina ca în fiecare zi. Stau la o distanță relativ mică, cel puțin asa o vad eu,mereu când ma îndrept spre liceu îmi bag căștile în urechi și ma gândesc. Ascult melodiile din playlist-ul mamei.Probabil o sa spuneți ca sunt obsedată de ea,nu-i nicio problema, toată familia crede asta,ei bine răspunsul este DA .Era singura mea gura de aer curat din aceasta lume toxică. Era alinarea mea,singura care nu îmi reproșa,din contra,ma înțelegea, ma alina și ma învăța de fiecare  dată .Orice greșeală pe care o făceam ea era singura care nu ma critica. Tata niciodata nu era atașat de mine ,nu am avut o relație ca în povești, în care tatăl  să-și  protejeze fiica  și sa o considere prințesa lui.Nu,el considera ca mai de cuviință este sa ma întărească prin jigniri, eram prea mica pentru a suporta toate acele lucruri, poate din acest motiv nu îl pot iubi,când aveam nevoie  de iubirea lui nu s-a silit sa mi-o ofere ,acum de ce se așteaptă sa i-o pun pe tavă eu?
      Prinsă în plasa gândurilor mele nu constat  ca  am ajuns în fata liceului .Întru pe porțile mari ,vopsite într-o culoare de verde închis. În curtea  liceului ca deobicei era zeci de grupulete fiecare vorbind ultimele vești  ale liceului.Ei bine nu mi-a plăcut niciodată chestiile  astea, își  permit sa vorbească  despre o persoana căruia nici măcar nu ii știu numele complet ,PATETIC.
      Caut cu privirea părul castaniu al prietenei mele, am văzut-o așteptând  într-un colț retrasă.
-"Hei,ce e cu tine aici,ma așteptam să te văd în fața liceului, ești  ok?" o întreb  văzând-o  cum trage din țigara ei
-"Asta plănuiam sa fac Ame,pana sa vina idioții  liceului și sa ma calce pe coada "
-"Ce au mai făcut acum ?"întreb plictisită, pentru ei era o satisfacție sa îți mănânce fiecare nerv.
-"Ce știu ei sa facă mai bine, să-și etaleze prostia " Nu apuca sa își termine fraza ca imediat apar fenomenele de prostie în fața noastră .Nu prea aveam tangente cu ei,cel puțin o replica era de ajuns sa ii aduc la tăcere
-"Grupul emo s-a reunit ,vai ce frumos "
-"Nu v-a întrebat nimeni nimic ,asa ca, cărați-vă de aici " le-o tai scurt
-"Vai ,fetița  lui mami începe să vorbească, acum putem spune ca a învățat-o  ceva bun înainte de a muri "spune iar toți ceilalți încep sa rădă.
-"Ma așteptam  să fiți  mult mai deștepți  si sa puteți formula alte glume ,dar,cum vad,sunteți  doar o adunătură  de inculți care  nu au ce face cu viata lor și vin aici pentru a etala ultimele achiziții făcute de mami și de tati" încerc sa îmi păstrez calmul deoarece a adus-o  în discuție pe mama mea .
-"Pe bune acum ,cât  o sa mai jelești, suntem sătui de toată drama asta a ta "
-"Nu v-a cerut nimeni părerea, asa ca pentru curiozitatea ta ,plâng cât vreau ,când o sa simți  și tu asta nu o sa mai întrebi "
-"Niciodata nu as plânge 4 ani după o persoană  indiferent care ar fii aceea" o spune încercând  sa formuleze  o gluma
-"Nu spune lucruri  mărețe, nu știi când norocul îți  va surâde și îți va da ce iti dorești "
  Il ocolesc împreună  cu prietena mea lăsându-i  într-un  parca nedumeriți. Se vede pe fața  lor ca nu s-au confruntat cu durerea, habar nu au cum e sa îți  ardă sufletul de durere, sa simți  ca se usucă pielea pe tine de suferință ,sa îți dorești  moartea de nenumărate  ori dar totuși, sa speram cu nu toată lumea are parte de "norocul "ăsta. Intram la prima ora, biologia ,era singura materie care mă atrăgea ,îmi doresc sa devin medic ,asta își imagina mama ca o sa fiu ,plus de asta, nu vreau ca vreun copil sa treacă prin ce am trecut  eu .
-"Doresc să vă  dau  câteva note pe proiecte făcute în grup " ma trezește din transa profesoara .
-"Proiectele vor fii la nivel de școală, asa am socotit de cuviință  eu și profesorii care predau  aceasta materie .Tot ce trebuie sa faceți este sa va alegeți  o boala ,complicație, orice și sa dezvoltați despre aceasta.Grupele vor fii de câte 2 fiecare elev vorbind despre o boala în parte ,aveți  termen 3 săptămâni pentru  asta .Echipele le voi face eu împreună cu colegii mei de biologie, cum socotim de cuviință .
  Era clar despre ce o sa vorbesc .Boala care mi-a omorât  mama ,cancerul .Boala care mi-a furat tot ce era bun din mine.Ei bine ,oricât as vrea sa nu mai gândesc asa nu pot .Am coșmaruri noaptea cu mama conectata la aparate ,cu toată scena petrecută, cu vorbele doctorului .Am vrut sa mor ,sa îmi curm  suferință  ducându-mă  la femeia după care am suferit ani la rând  ,însă, de fiecare data când încercăm, mi-o imaginam  cum sta în fața  mea ,cu o dezamăgire pe față.Mi-o imaginam  cum ma privește și imi spune:"Fetița mea nu e așa " . Mereu m-am oprit ,m-am oprit fiindcă nu voiam sa fie dezamăgită.Oricum de la moartea ei asta am fost considerată  de toată  lumea .Iar am picat pe gânduri, durerea asta v-a persista mult timp în mine ,cel puțin, după dorințele mele ,atunci când voi deveni  doctor ,poate voi reuși sa fiu și eu măcar puțin bucurată  de mine .Învăț  cu poza ei lângă mine ,îmi imaginez ca este lângă mine .Nu este seara sa nu o plâng, îmi aduc aminte cum îmi spunea :"Sa nu ii oferi niciunui băiat lacrimile tale prețioase " .Nu mamă, nu a fost nevoie, ți le-am dat ție pe toate .
    Ma îndrept spre următorul  curs împreună cu Ema(colega mea).Holul lung era plin de aceleași  grupuri văzute  în curte. Imediat pe colț urma sa fie sala mea de curs. Dau sa ocolesc pe cineva iar apoi simt o cafea vărsată pe mine .Îmi ridic privirea. În fața mea stătea un băiat brunet, cu ochii albaștri și privire fulgerătoare, nu-l mai văzusem, în ciuda faptului ca majoritatea timpului o petrec afara fumând. Se uita la mine încruntat.
-"Mulțumesc, chiar nu aveam nevoie de cafeaua aia" imi răspunde ironic.
-"Stai liniștit nici nu mi-am dat seama " ii răspund la fel de ironică
-"Ziua mea nici nu putea fii mai rea" imi răspunde nervos
-"Pe bune ?Tot tu te plângi? Cafeaua ta e pe mine ,omule ! Un simplu  scuze îmi era deajuns!" răspund iritată  de nepăsarea lui
-"Degeaba te isterizezi aici ,nu ma impresionezi "
-"Stai liniștit, nici nu îmi doream sa fac asta " plec de lângă el nervoasa.
Încerc a mă calma prin exerciții de respirație expirație. Mama asa se calma mereu. Nu ajuta prea mult ,după părerea mea .Intram  în sala de curs ,acesta fiind unul de chimie. Nu îmi plăcea atât de mult aceasta materie dar ma descurcam .Ma așez  în ultima banca singura deoarece Ema era așezată  de profesoară  în prima, drept pedeapsa  ca nu a fost atenta la una din orele sale.Profesoara este una foarte  enervantă, mereu vine la ore stresata și își  varsă nervii  pe noi .O înțeleg, ajută, mai fac și eu din când în când o asemenea  criză, dar ,spre deosebire  de ea ,eu ma descarc pe lucruri ,nu pe oameni .Întra în cele din urma apare urmată  de încă o silueta pesemne ca e încă un coleg transferat ,nu dau importanță  văzându-mi  în continuare de desenul meu .
-"Bună ziua ,copii ,astăzi alături de mine se afla noul vostru coleg"toata lumea era atenta mai puțin eu ,cu privirea acesteia de vultur  ma observa.
-"Asteapta Luca,se pare ca domnișoara Amedeea nu e dispusa sa ne ofere atenția dumneaei " spune ea când se pregătea sa înceapă  sa se prezinte. O privesc scurt și o pot vedea cum fierbe
-"Sa știți  domna profesoară că  dacă nu va privesc nu însemna  că nu va aud ."ii răspund  sec .
-"Se vede educația de care dați  dovadă, nici măcar nu aveți  bunul simt să fiți atenta .Toată lumea va compătimește din cauza pierderii dumneavoastră dar la mine nu mai merge  teatrul asta ieftin, asa ca ori sunteți atenta ,ori va invit afara ." adaugă profesoara.
-"Cred ca sunteți  deja conștientă  de ce o sa aleg și fac asta tocmai ca să dau dovada de educația pe care o am "ii zâmbesc ironic .
-"Dacă ieși pe ușa aia îți scad puncte la  purtare  și întocmesc consiliu ca să propun exmatricularea  ta" mi-o spune cu un aer fulgerător
-"Dumneavoastră chiar sunteți de părere ca acești  profesori o sa voteze împotriva mea ?"spun mutându-mi  deodată privirea asupra ei ,îl observ și pe elevul nou ,nu era nimeni altul decât imbecilul  cu cafeaua. Revin cu privirea asupra profesoarei care a rămas blocată.
-"Adica acum, ca să gândim rațional, asa cum va place dumneavoastră, se vede clar ca aveți ceva cu mine personal .Și nu doar cu mine,ci și cu mama mea atâta  timp cât o pomeniți  la fiecare  ora a dumneavoastră. " acum chiar a încremenit, aflasem secretul ei ,o ura pe mama deoarece tata se căsătorise  cu ea .Tata fusese marea iubire a profesoarei mele iar ea ma urăște deoarece semăn cu mama izbitor ,ceea ce ei ii stârnește un amalgam de nervi .
-"Te rog sa îmi demonstrezi  ca ma înșel în privința educație tale și sa asculți  prezentarea  colegului  tău, e vorba de respect totuși "o spune evitând răspunsul la replica mea de mai sus ,fierbe ,o vad ,și ma hrănesc cu asta
-"Puteți sa îmi puneți absenta daca tot va deranjează atât de mult faptul ca nu ma holbesc  la el " o spun preocupata de desenul meu .
-"Luca,te poți prezenta ,vad ca domnișoara Amedeea nu dorește sa își etaleze respectul "imi dau ochii peste cap la auzul acestor vorbe.
-"Buna tuturor ,numele meu este Lucas,dar mi se spune Luca ,am aceeași vârsta ca majoritatea dintre voi ,deci nu mai e nevoie sa precizez ,am ajuns la acest liceu în urma divorțului  părinților  mei ,sunt o persoana retrasă, nici nu o sa îmi observați prezenta, sper ca ne vom înțelege." Vocea imi era familiară  la fel ca și înfățișarea  lui .Singurul loc liber era lângă mine ,spre nefericirea mea ,se așează lângă mine .
-"Bună domnișoară  încăpățânată" șoptește către mine .
-"Scutește-mă  ,fă-te ca nu ma observi, ok? " ii răspund sec și rece .
-"Aș  face asta dacă aș  putea ,Deea" ma blochez .Nu,nu ,nu,nu se poate sa fie el .Era Luca băiatul care stătea vis-a-vis  de bunicii mei .Era vecinul casei mamei mele .
-"Luc?" Il întreb  nedumerită
-"Bingo" imi zâmbește scurt .
-"Te-ai transformat într-un  nesimțit sa știi"
-"Ah,te referi la faza cu cafeaua. Aveai gluga  pe față, nu te-am recunoscut .Scuze, știi ca nu as  fii reacționat  asa cu tine în veci " o spune regretând
-"Îți poți păstra scuzele tale inutile ,nu am nevoie de ele " ii răspund la fel de rece
-"Dar.."voia sa termine dar e întrerupt de profesoară
-"Domnule Luca ,se pare ca deja v-ați  împrietenit  cu domnișoara Amedeea,sigur va prezintă toate nuanțele  de negru " o spune iar toată clasa rade .Dau  sa spun ceva dar sunt întrerupta  de Luca
-"Vi le poate arata și dumneavoastră  dacă tot insistați " zâmbetul ii dispare. El imi luase apărarea, puteam sa o fac singura ,am învățat sa nu depind de nimeni .