Totul începe atunci când pare cã e finalul .
Începuturile par sã fie mult mai interesante atunci când nimeni nu mai crede în viitor , când totul e pierdut și nimic nu mai are sens în continuare .
Așa a început istoria mea . Istoria unei prietenii care nu avea un viitor , istoria unei iubiri ce nu ar fi trebuit sã aibã nici început .
Acum patru ani în urmã , eram eleva unui colegiu , dintr-un orãșel micuț , unde din cele mai interesante noutãți era cum cineva din bobocii colegiului au filmat filme pentru maturi . Eu însã nu am fost nãscutã pentru a mã afla într-un oraș mai mult de un an . Așa cum am plecat din orașul meu natal , la fel am fãcut bagajul și am plecat mai departe de aici .
Mai țineți minte când eram copii și ne jucam afarã cu prietenii și la o ora anumitã venea mama și te chema la masã , iar când reveneai afarã toți îți spuneau cã în lipsa ta , s-au întâmplat foarte multe lucruri interesante ? Cam asta a fost la mine , chiar dacã am plecat cu inima împãcatã , fãrã regrete , amintirile veneau tot mai des și mai des . Cu prima mea revenite în oraș pentru o vizitã simplã , multe schimbãri au fost fãcute . Chiar și oamenii în ochii cãrora nu mai vedeam nimic în afarã de invidie și gelozie , însã eu nu eram vinovatã de neputința lor pentru un pas important și riscant în viața lor . Însã nu despre asta voi povesti , totuși despre o istorie uimitor de dureroasã și plinã de sânge și venin a unei iubiri a cãrei limite nu le puteam vedea nici eu , nici el .
Urma sã fie o zi , obișnuitã pentru mine , dar nu și pentru cei din jur . Dimineața începu cu o emisiune la televizor , unde un designer contemporan era invitatul principal al acelei zi , iar eu trebuia sã fiu modelul îmbrãcatã cu hainele ei . Datoritã acestui eveniment nu am mers în acea zi la colegiu , dupã filmãri am revenit la cãmin unde speram sã dorm nițel și sã nu fiu deranjatã . Însã spre uimirea mea , colegele de camerã au hotãrât cã e o zi perfectã pentru a chiuli de la ore .
- Atât de repede ai revenit ?
Mam uitat în partea celei care dãduse întrebarea și fãrã pic de interes am rãspuns
-Da , nu dureazã mult așa gen de filmãri . Voi de ce nu ați plecat ?
Am lãsat hainele de pe mine sã cadã pe pat și mi-am luat niște haine mai confortabile , așa cum în pijamale nu are rost sã mã schimb , nu avea sã vãd eu somn deja .
- Am hotãrât sã rãmânem acasã astãzi , plus e bine și cald afarã , poate mergem prin oraș ?
Pãrea o idee bunã , însã nu erau ele persoanele cu care mã vedeam eu prin oraș la plimbãri sau sã fac shopping . Dupã mutarea mea , greu sunt dispusã sã leg prietenii noi , încã sufãr dupã cele vechi și nu cred cã a mã deschide altor persoane va aduce ceva bun în viața mea .
Și dintr-o datã am auzit în cap vocea unui amic care mereu zicea ,, cine nu riscã nu bea șampanie ,, , nu pot sã spun cã a face prietenii noi e ceva riscant însã prin câte am trecut , pare a fi ceva riscant și foarte dureros .
- Da , putem merge și la mall , am nevoie sã schimb garderoba nițel .
Am privit-o zâmbind și încercând sã gãsesc o canã curatã pe masã pentru a bea un ceai .
- Perfect , da , mergem , lasã-mã o orã sã mã pregãtesc și plecãm .
Colega a treia se foi în patul ei și încercã sã spunã ceva , dar adormise la loc . Îmi era somn , foarte somn , dar trebuia sã fiu drãguțã cu ele , oarecum sun nouã în camera lor . Ce înseamnã ,, nouã,, ? Înseamnã cã odatã cu transferul meu , am fost cazatã în camera cu unicul pat liber , în camera fetelor care erau deja de un an împreunã aici . Mã simțeam total nepotrivitã acestor locuri . Orașul visurilor mele , anturajul pânã când nu sau niciodatã nu va fi el cel potrivit .
CITEȘTI
Înțelegerea
FanfictionMereu trecutul nostru ne urmărește peste tot . Această istorie e despre trecutul care se instalează bine în capul Anei și nu vrea să plece . O poveste despre cum dragostea poate vindeca orice rană , cum să găsești ușa spre scăpare , atunci când toți...