Înțelegerea

3

   Mã uitam atent la roșcata care stãtea în fața mea . Oare de unde a ajuns ea aici ? De unde o cunoaște Robert sau Alexander ? Mereu se zice cã ceia de ce fugi , oricum te va ajunge din urmã . Fugeam ca cineva din cãmin sã-mi știe viața personalã , dar am ajuns ca cineva de acolo sã se implice direct în ea . Vom vedea cu ce se va finisa istoria acestei ,, prietenii ,, dacã pot sãi spun așa . 

- Anna ?

  Katerina îmi zâmbi cu acele buze mari .

- Da , eu sunt . Tu ce faci aici ?

-Eu ar fi trebuit sã știu ce faci tu cu fratele meu ?

- Fratele tãu ? Care din ei ?

   Eram doborâtã, gata . Dacã Robert e fratele ei , atunci nu se leagã câteva momente din ceia ce povestea el . Știu cã avea o sorã , dar nu erau în relații bune , nu atât de bune , ca sã o ia cu el la petreceri sau sã-i facã cunoștințã cu mine, plus la toate ea trãia în alt oraș din câte îmi povestise el , se vãd doar de sãrbãtori când pleacã acasã la pãrinți. Dar este și posibilitatea cã Alexander e fratele ei , asta ar explica de ce au un pic de asemãnare ei doi , buzele mari , pãrul lui puțin nuanțat în roșcat , foarte puțin .

   Alexander se uitã la mine și spuse .

- Nu te speria așa tare , eu sunt fratele ei .

   Au început a râde , însã nu eram atât de entuziasmatã ca ei , dar am început și eu sã mã distrez pe seama confuziei mele .

   În scurt timp am urcat în mașina lui Robert și am pornit spre urmãtoarea locație . Alexander îmi luã locul pe bancheta din fațã , iar eu stãteam cu sora lui în spate . Mã simțeam puțin confuzã . Acum câteva ore în urmã , mã distram cu roșcata la shopping , iar acum merg cu ea , fratele ei și prietenul meu la o mini petrecere , unde nu cunosc pe nimeni cu excepția lui Robert .

   Mereu am adorat orașul noapte , nu e atât de aglomerat ca ziua , e liniștit , poți admira toatã frumusețea lui pe deplin . Aceste clãdiri cu istorii în spate , arhitectura îmi aduce aminte de Franța . Nu am fost acolo , însã Bucureștiul e un Paris fãrã Turnul Eiffel .

   Acel Martin , trãia în alt capãt al orașului , dar datoritã libertãții pe strãzi, am ajuns cam într-o jumãtate de orã .

   În timp ce coboram din mașinã , Katerina îmi pusese o întrebare care o așteptasem , dar nu o auzisem tot drumul .

- De ce ai fugit din mall ? Gen , puteai sã spui ca a venit prietenul tãu sã te ia , avea sã te înțelegem . Ne-am fãcut griji oarecum , mai ales când Casie a auzit vocea de bãrbat la telefon .

   Dacã e sã spun adevãrul nu prea știu de ce am fãcut-o . Privind situația din altã perspectivã , pare așa o aiurealã tot , însã are și o logicã oarecare .

- Nu am vrut sã știe cineva , cã am un partener , oarecum e ceva personal , care nu trebuie rãspândit . Nu mã aștept sã înțelegi , dar cu timpul poate o sã fiu gata sã las trecutul și sã schimb câte ceva în viitor .

   Se uitã îngânduratã la mine și unica ce putu sã spunã era un ,, bine ,, șoptit .

- Fetelor ?

Alexander ne strigã de lângã ușa blocului .

- Poate urcați cu noi sau mai aveți chef sã stați afarã ?

- Venim , a spus roșcata privindu-mã cu un mic zâmbet .

   Am urcat scãrile din fațã și odatã intrați în bloc , am înțeles cã eu nu pot urca cu liftul .

- Eu vã ajung din urmã pe scãri , eu nu pot urca cu voi .

- De ce ?

   Robert fu confuz de cele spuse .

-Mii fricã de lifturi .

-Pãi cum ai urcat și coborât la mine în bloc ? Nu se leagã asta .

-Eu nu pot sã urc într-un bloc vechi , am impresia cã nu e atât se sigur ca în blocurile cele noi . Știu cã pare absurd , îmi cer iertare . La ce etaj e apartamentul ?

- Pãi , vei avea ceva de ridicat pe jos , voi merge cu tine .

Robert lãsã pungile cu cumpãrãturi pe seama lui Alexander și începu sã ridice scãrile alãturi de mine . Am auzit cu bãieții au urcat în lift și aproximativ când eram la etajul cinci , am auzit cum au coborât din el .

- Cum ai aflat unde sunt astãzi ? Mã urmãrești ?

   A început sã râdã în hohote .

- Dragã , nu a fost atât de dificil sã aflu unde trãiești . Sper cã nu ai uitat cine e sora lui Alexander .

- Bine , dar cum ...

- Azi dimineațã când am ajuns în oraș , mã gândeam sã te sun , dar nu reușisem . În timp ce luam micul dejun la Alex , Katerina a venit în vizitã la el , sã-l ajute cu despachetatul cutiilor rãmase . Dupã ia venit un mesaj cu o propunere de-a merge la shopping cu nu știu ce fatã din cãmin și tipa nouã . Atunci i-am arãtat o pozã cu tine și ia a zis cã da tu erai .

- O Doamne , ea ți-a spus unde suntem .

   Mam oprit pe scãri , cam la etajul șapte . Îl priveam pe unul din cei mai nebuni oameni pe care ii cunosc eu .

- Da , știu cã a fost chiar interesant sã vãd reacția ta , când mai vãzut .

   Se apropie de mine și-mi lãsã un sãrut pe frunte .

- Hai , mai avem un etaj .

   Lam urmat pânã la ușa apartamentului . Era lãsatã între deschisã . Cel mai probabil roșcata cu Alex au lãsat-o așa . Direct de la intrare e un living mare , cu bucãtãria încorporatã împreunã , unica ce le despãrțea era o tejghea de bar , lânã care erau patru scaune înalte . Livingul era dotat cu canapea mare , douã fotolii și o masã de sticlã , un televizor mare pe perete , erau situate în partea dreaptã a camerei , bucãtãria era pe partea stângã în lung , între zona de odihnã și tejghea era amplasatã o masã dreptunghiularã cu zece scaune în jurul sãu .  Pe lângã bucãtãrie treceai într-un mic coridor cu douã uși pe fiecare parte .

- Hei , salut , ce mai faci bãiete ?

   Un tip puțin mai scund decât Roberto , îl trase într-o îmbrãțișare bãrbãteascã . Dupã privirea lui cãzu pe mine .

- Martin .

   A întins mâna spre mine , iar eu am prins-o în semn de salutare .

- Anna , am zâmbit și am privit în spatele lui .

    Roșcata vorbea cu o altã tipã brunetã , Alex era la tejghea din bucãtãrie turnând niște vin roșu în pahare , o altã tipã încerca sã aranjeze masa cu farfurii și tacâmuri . Robert vorbea cu Martin spre doi bãieți care trebuiau sã ajungã deja și ei .

    Mam apropiat de tejghea .

- Pot lua un pahar ?

   Alexander mã privi și îmi întinse un pahar mare cu vin .

- Desigur .

   Zâmbi și îmi fãcu cu ochiul .

- Hei, Alex , dã-mi șervețelele alea te rog , din spatele tãu , tipa care amenaja masa își mutã privirea asupra mea , Mariana .

- Bunã , Anna .

- Ce drãguț .

   Iam zâmbit și am luat un gât de vin . Unica ce mã uimea pe mine e ușurința cu care am fãcut cunoștințã cu restul din casã . Katerina vorbea cu Beatrice , prietena lui Martin . Pe parcurs au mai venit încã trei persoane , din câte am înțes Daniel , unul din cei veniți era prietenul lui Katerina , alt tip Fabian , era cu Mariana și tipa a cincea din toate care a ajuns cu bãieții era prietena lui Alexander . Nu a fost greu sã-i rețin numele la toți și cine cu cine era aici .

   Toatã seara auzeam în cap unul și același gând ,, te descurci de minune , schimbãm viitorul ,, .