Capitolul 39

111 5 0
                                    

- Reaminteste-mi,de ce mergem?intreb aranjandu-mi rochia neagra.Le-am distrus viata destul familiei ei.

- Emily,nu ai facut-o tu.Si în plus,vreau sa o mai vad o singura data.

Oftez si imi pieptăn parul,iar dupa imi pun sacoul peste umeri și ies din camera.Ciocan în usa lui Jase,iar când usa se deschide,apare el,intr-un costum negru.

- Elegant si la înmormântare?mormai si ma trântesc în pat.

- Emily,dacă nu vrei sa mergi,te înțelegem.

- E ok,suier si las capul in jos.

După ce își strange cravata,ne ridicam si coboram scarile,unde Zayn era deja,verificandu-si telefonul.Zambea,ceea ce părea dubios.

- Totul bine?ma bag iar el inchide telefonul si ne privește coborând scarile.

- Da,evita raspunsul complet și se apropie se usa.

Ieșim și mergem la masina lui Zayn,fiindca mergeam cu a sa.Ma asez pe bancheta din spate,iar Jase în fata,pe locul din dreapta.

Tot drumul eu am tăcut.Doar am privit geamul și tot imi veneau în gând vorbele lui Gigi.Fiecare insulta pe care a facuta,fiecare referire la mine sau la Zayn.Tot.

- Am ajuns,îmi spune Jase iar eu ies din bula mea.

Cobor din masina si vad parcarea,unde erau câteva masini.Decid sa nu ii iau de brat pe Zayn,fiindca dădeam dovada de nepăsare,tinand cont ca Gigi ne-a mărturisit înainte ca este vina noastră.

- Ești ok?ii șoptesc lui Zayn iar el da din cap.

Înaintăm si intram pe porțile de piatra ale cimitirului,iar mergând pe cărarea din piatra,am observat în partea stanga o grămadă de oameni.

- Zic sa nu stam foarte aproape,spune Jase iar eu aprob.

- Eu ma duc,spune Zayn si o ia catre grămadă de oameni.

Oftez si privesc cu Jase toată înmormântarea de la cativa metrii.

- A fost o fata enorm de buna,suiera mama și își șterge lacrimile.Nu merita asta.

Scutur din cap când vocile reapar si caut cea mai apropiata banca,unde ma asez.

- Totul bine?ma privește Jase iar eu scutur din cap.Ma duc după apa.

Pleaca si ma lasa singura,pe bancuta.De ce mi se întâmplă mie asta?Tot ce voiam era sa continui viata,fără remușcări.

- Tu ar trebui sa fii Emily,nu?aud o voce si ridic capul.

Un bărbat blond,cu ochii verzi și niște trăsături similare ale lui Gigi imi zâmbește.

- Da,de ce?suspin.

- Sunt fratele lui Gigi,mormaie si se aseaza langa mine pe banca.Poftim!

Îmi înmânează o apa iar eu fără sa stau pe ganduri si beau.Gandurile mi se mai limpezesc,totul fiind mai liniștit acum.

- Te simți mai bine?ma intreaba iar eu incuvintez.

- O cădere de calciu,mint și ii zambesc trist.

- Sunt Anwar,spune si da mana cu mine.

-Emily,dar deja știi,rad stânjenitor.Apropo,condoleanțe!spun si il privesc trist.

- E ok,știam ca asta se va intampla.

Adică?

- Poftim?intreb încercând sa nu par bagacioasa.

Back to you Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum