Următoarea luna am stat singura in Washington.Am evitat-o pe Alice,l-am evitat pe Zayn, ba chiar si pe Matt.Simteam nevoia sa fiu singura.
In fiecare seara aveam cosmaruri.Ma visam pe mine cu un copil in brate,iar brusc simteam cum cineva mi-l smulge. Același cosmar l-am avut in fiecare seara.
M-am ridicat din pat si mi-am facut cafeaua.Telefonul suna,ca deobicei,dar nu răspundeam.M-am aaezat pe canapea si am aprins televizorul.Am dat pe un post de stiri si am băut din cafea.
- Acum,ofiterul Milles ne va tine la curent despre cazul tinerei rapite de liderul unui grup de dealeri.Tanara a iesit din spital teafăra dar daramata psihic.Ce ne va spune psihologul Trent despre acest caz-
Oftez si inchid televizorul.In ultima luna doar asta am auzit.Sunt obosita de toti reporteri si de toate întrebările.
Las cana pe masa si ma îndrept spre fereasta.Privesc si observ ca in fata scării erau doua dube albe de la canalele de știri.Trag jaluzelele si ma duc la telefon.Aveam nevoie de sfatul persoanei cu care am tinut legatura de cand am iesit din spital.
- Alo?
- Buna!Din pacate nu pot răspunde la telefon,asa ca lasa un mesaj!
Inchid si oftez.Imi iau inima in dinți si apelez singurul numar care imi vine in minte.Jasmine.
- Em?Doamne,m-ai speriat enorm! Ai înnebunit? Incerc sa dau de tine de cand ai fost in spital.De ce dracu imi respingi?
- Jasmine,șoptesc cu lacrimi in ochii,vreau sa te am langa mine.
- Emily,te rog calmează-te.Promit ca iau primul avion si vin.Dar pana atunci,spune de ce te-ai izolat de toata lumea?Iti vrem binele.
- Pentru ca e vina mea.E vina mea!Daca nu-
- Termina si nu te mai învinovății!Nu esti de vina cu nimic!
- Doar vino,spun printe suspine.
- Vin,Emily.Vin!
Inchid si las telefonul pe masa.Imi sterg lacrimile si imi trec mana prin par.Imi las usor mana pe pantec si mangai zona ma incet,de parca era ceva acolo.A fost.
Tresar cand primes o notificare pe telefon.Deschid si intru la mesaje.
Z: Emily,te rog nu ma mai ignora.Vreau sa iti fiu alături,te rog nu ma da la o parte.
Citeam cu lacrimi in ochi.Oricat de mult as vrea sa ii răspund,nu pot.Nici nu ma pot ierta eu,dar el.Ma simt vinovata si nu vreau sa ma vad cu el.
Daca ma iubeste,va înțelege.
Oftez si las telefonul.Trebuia sa ma schimb.Sa fac o schimbare.Sa stiu ca am trecut peste.
Ma duc hotărâtă la dulap si imi iau un hanorac negru si niste blugi albaștrii.Ghinionul meu,tricoul era al lui. Inca i se simte mirosul,ceea ce ma facea sa zâmbesc.
Imi aranjez parul
părul si ma dau cu rimel.Ma incalt cu niste adidași negrii.
Iau bandajul si il deschid.Arunc ambalajul si ma apropii de rana.Lipesc bandajul bine si inchid blugii.Trebuia sa mai am grija inca 15 zile de rana.Obositor,dar am rabdare.
Imi iau telefonul si portofelul pe care il bag la buzunarul din spate,la fel facand si cu telefonul.
Imi pun gluga pe cap si o trag in asa fel încât sa ma acopar de reporteri.
- Emily,cum ai trecut peste?
- E adevărat ca ai fost însărcinată?Daca da,era copilul lui?
CITEȘTI
Back to you
Fanfictionvolumul II al cărții "Profu' de istorie" Noi prieteni,noi trairi,noi slăbiciuni Emily,tânăra care s-a maturizat enorm dupa despărțirea de sufletul sau pereche,își continua viata.La facultate,în ultimul an,întâmpină niste probleme. Zayn,un avocat de...
