beau cafea la menstruație
iar la prânz îmi ajung niște covrigi cu mac
dau muzica prea tare și îmi bate din nou bătrânul în perete
pe hol totuși îmi răspunde la binețe
când iese cu-n pahar de apă la o țigară pân' jos
are erupții de tuse așa violente că de fiecare dată cred că gata - moare
dar tot așa mă gândesc din iulie
azi m-am îndrăgostit
probabil până diseară
când o să înțeleg că iar nu pot sta singură cu gândurile-mi
și o să mă supăr
pe propria-mi persoană
ca să mă dezlănțuii asupra mamei când o să-mi fie dor s-o sun
iar ea să șoptească: „nu e nimic, ești doar obosită."
iar eu să pun apelul la mute și să plâng cât ea îmi oferă căldură
m-am săturat să mă supăr pe mine, s-o chinui pe mama, să am ca hobby privitul într-un punct
m-am săturat să mă gândesc prea mult
hai încă o cafea
