Capitolul 5 - Crystalised

1.6K 106 10
                                    

"You don't move slow in taking steps in my direction,the sound resounds echo,does it lessen your affection?"

The XX - crystalised

Costumul in trei piese mi-a atins cateva puncte sensibile,insa ceea ce il facea absolut senzational era trupul inalt,puternic si zvelt pe care statea.Absenta totala a culorii pe care o dadeau cravata argintie si camasa stralucitor de alba ii puneau mai bine in valoare albastrul uluitor al ochilor.Asa cum statea acolo,cu sacoul deschis si cu mainile infundate neglijent in buzunarele pantalonilor emana un magnetism intens transformandu-l usor intr-o putere vibranta si plina de hotarare,aproape tangibila.Impietrita in dreptul liftului,oscilam intre ideea de a intra in lift sau a sta aici chemandu-l pe cel din dreapta.Cu ochii atintiti asupra barbatului care arata mai minunat decat imi aduceam aminteam ii studiam fiecare detaliu,de la parul usor ravasit de un saten auriu pana la corpul lui masiv.Oprindu-ma la a 2a privire catre barba lui care iesea putin in evidenta cu lungimea ei impresionanta si totusi decenta care dadea impresia de o incununare magistrala a imaginii de baiat rau si fierbinte imbinata cu cea a omului de afaceri de succes,cam ca gemul de capsuni pus peste untul de arahide.Daca l-ar fi vazut Caroline ar spune ca numai pungasii si banditii si-ar tine o asemenea barba pe chip.

Inclestandu-mi mainile,incerc sa-mi tin in frau nevoia nebuna de al atinge ca sa vad daca pielea lui era ca matasea asa cum si parea.Reamintindu-mi iar circumstantele in care ne-am intalnit,ma fastacesc stanjenita si incepand sa-mi aranjez o cuta invizibila a rochiei din pura intimidare ma indrept cu pasi precisi spre celalalt lift.

"Nu,in niciun caz nu ma voi baga singura-n cusca leului,trebuie sa scap de aici."

Usile incepusera sa se inchida dar el a facut repede un pas,apasand pe un buton ca sa ramana deschise.

- Ai un radar pentru barbatii interesati de tine?

Sunetul glasului sau umbrit de ironie ma trezise la realitate.

- Sau ai de gand sa fugi iar de mine?Cu aceeasi unda serioasa-n glas urmata de putin amuzament mi se adreseaza iar atintindu-ma cu privirea lui impasibila.

"Inca am pe lista aceasta varianta" ,imi spun in minte. Dar ce dracu am?E evident ca lucreaza in Fields Enterprise.Nu puteam sa-l evit de fiecare data cand il vedeam sau sa ma ascund pe unde apuc facand pe testoasa ninja. Am intrat cu pasi timizi in lift lasandu-mi privirea sa cada-n jos.

- Multumesc.

In momentul in care usile de aluminiu s-au inchis odata cu coborarea liftului am inceput sa regret ca am facut greseala asta.

"Fetito,ce e in neregula cu tine?" Vocea mintii incerca sa ma trezeasca din reverie mustrandu-mi sentimentele si trairile din acel moment total eronate dar o ignor in totalitate.Pentru a 3-a oara m-am simtit la fel de inexplicabil de atrasa de el.E ca si cum ar fi emanat o comanda tacuta la care eram instinctiv programata sa raspund.

Simtind cum privirea lui aluneca pe profilul meu m-am incordat instantaneu din cauza fiorului pe care mi-l aruncase cu privirea lui de gheata dar incerc cu ardoare sa imi fixez privirea pe usile din aluminiu al ascensorului.Inima mi-a luat-o razna in piept iar stomacul imi fremata nebuneste gadilandu-ma pe interior cu un sentiment bizar.Nu puteam sa ma stapanesc iar lipsa aceasta de control ma soca intr-un fel sau altul.

Cand ascensorul a ajuns in hol,am sperat ca tot acest chin avea sa se termine aici.Dar chinul nu s-a oprit nici macar o secunda dupa ce am crezut ca daca voi iesi din lift totul se va termina.Mana lui mi s-a asezat ferm la baza spatelui si el a iesit impreuna cu mine,conducandu-ma.

"Ok,stiu ca nu-s una dintre cele mai credincioase persoane dar serios Iisuse,tu chiar nu ai putut sa trimiti o minune catre mine exact cand am avut si eu mai multa nevoie ca niciodata?!" Usor speriata de faptul ca am ajuns sa ma cert singura fac tot posiblul sa ma desprind din imbratisarea lui pentru a nu-mi mai prelungi calvarul si ma indrept cu rapiditate spre turnicheti rasufland usurata pentru faptul ca nu am mai fost nevoita sa-i spun nimic.

Căi greșiteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum