Jurământ de vampir (In Curs De Editare)

Epilog

Confuză, am bătut în ușă. Nu-mi răspunse toată noaptea la telefon, trebuia să știu ce se întâmplă cu el, ce se întâmplă cu noi...

Nu-mi deschidea. Însă ambiția mea nu se termina aici. Am dat cu piciorul în ușă, spre uimirea mea, aceasta nu fusese încuiată. Tipic lui. Am făcut un pas înainte, privind împrejurimile. M-am cutremurat pe moment. O parte din mobilier stătea bucăți într-un colț al camerei. Încăierare! îmi șuiera conștința.

Am alergat până în dormitorul său. Nu părea nimic anormal, patul era exact cum îl lăsasem ieri. M-am îndreptat spre dulap, deschizăndu-l cu amândouă mâinile. Era gol. M-am lăsat să lunec ușor pe al său pat.

Plecase. Atât de brusc.

Lacrimi de nefericire, chiar un plâns zgomotos voia să iasă la iveală. Fabian dispăru.

O picătură sărată mi s-a scurs pe obraz. M-am depărtat de pat, și am mers nevăzută până la mine în cameră, cu inima bucățele de la durere. Nu mai am putere să țip, să plâng. S-au întâmplat multe până-n momentul de față. Simt că rămân fără putere pe zi ce trece.

Mi-am pus capul pe albastra mea pernă, pregătită să mă învelesc. Voiam să cred că totul, de când apăru Fabian în viața mea, fusese un vis.

Am dat să mă întorc într-o parte, nu mă simțeam confortabil să dorm pe spate, cănd se auzi un foșnet sub pernă.

M-am sculat în șezut și am dat perna într-o parte. Nu era nimic, dar eu tot auzeam foșnăitul. Și când luasem perna în mână se auzise, așa că am examinat-o cu atenție. O foaie stătea ascunsă între materialul subțire, albastru, și pernă. Am deschis nasturii și am luat-o.

"Destinul ne e pecetluit. E mai bine pentru toți să se sfârșească aici. Nu știu dacă ai simțit la fel, dar aceste zile petrecute cu tine, chiar și certându-ne, au fost cele mai frumoase clipe! Fă-ți o favoare fulgulețule și uită-mă! Te iubesc, și-mi pare nespus de rău că se termină așa!"

Mi-am șters zecile de lacrimi care-și făcură apariția de-a lungul cititului. Apoi am privit în josul paginii și am citit și ultima propoziție. 

"Să nu mă cauți, te rog!"

Am oftat, mușcându-mi buzele și izbucnind într-un plâns adânc. 

-Știam că avea să se intâmple ceva rău. Simțeam asta, vorbeam cu mine însămi, orbită de lacrimi și necăjire.

M-am ghemuit în pătură, simțindu-mi universul năruit, dar mai avănd puțină forță pentru a spune:

-Nu o să se termine așa, promit...

                                                                                          Sfârșit

Prieteni, aici se termină primul volum. Sper să vă placă! Și aș vrea să-i mulțumesc Andradei pt. trailer, mersii mult! :* Sper că așteptați volumul următor. :D