Omule, învață să te iubești!
Iubește-ți corpul, fiecare particulă din tine,
fiecare por, fiecare rid, fiecare urmă de grăsime,
Fiecare defect vizibil și fiecare defect de care doar tu știi;
Iubește-ți ochii care îți permit să privești oamenii la care ții,
Iubește-ți kilogramele în plus care te fac sănătos, nu mai gras,
Iubește-te și dacă ești mai slab!
Iubește-ți sufletul, fiecare caracteristică care te definește,
Fiecare urmă de bunătate care te întărește!
Cât despre părțile rele și întunecate,
Încearcă să le conduci către lumină și bunătate.
Omule, fă pace cu tine!
Nu lăsa nicio zi să treacă fără să zâmbești!
Nu le permite altora să te facă ca de tine să te-ndoiesti!
Oferă în jur fericire,
Căci poate ești singurul care o face cu dăruire.
Nu îți ieșii din fire și ramai mereu cu capul ridicat,
Acceptă criticile și fii un om adevărat!
A fi om nu înseamnă doar o gândire rațională care îți permite să trăiești,
A fi om înseamnă să iubești!
Dintre toate poeziile pe care le-am scris, aceasta este una dintre preferatele mele. Pe aceasta am scris-o în momentul în care mă aflam între ideea de a disparea de tot de pe fața pământului și ideea de a da tot ce am mai bun, între ideea de a continua să mă urăsc pe mine și tot ceea ce ține de viața mea și ideea de a mă iubi cu toate defectele mele, cu toate umbrele și greșelile mele. Poezia reprezintă calea pe care am ales-o și spre surpinderea mea, sunt cu adevărat fericită. Tocmai de aceea vreau să vă scriu câteva îndemnuri.
Iubiți-vă! Indiferent de greșelile pe care le faceți, indiferent de faptul că i-ați ranit pe cei dragi vouă, indiferent de defectele pe care le aveți, face-ți pace cu voi! Orice om greșește, important este să ne învățăm lecția care derivă din acea acțiune eroantă. Orice om rănește și la rândul lui este rănit, cu alte cuvinte, nimeni nu scapă din acest cerc al suferinței, astfel că este important să ne cerem iertare și pe cât posibil să evităm rănirea altor persoane (spuneți întotdeauna adevărul, dar aveți mare grijă la exprimare, folosiți cuvinte care să nu atace receptorul, dacă comunicați frumos, și mesajul vostru va fi primit în aceaași nuanță), iar din partea oamenilor care ne rănesc, gândițivă că acele vorbe sau fapte sunt generate de un fapt extern sau intern (situație neprevăzută, suferință, frici etc.), astfel că fiți mai indulgenți și încercați pe cât se poate să nu răspundeți răului cu rău, să iertați (nu să uitați), să faceți pace atât cu voi înșivă, cât și cu ceilalți. Fiecare va plăti pentru propriile greșeli. Orice om are defecte, ceea ce înseamnă că nimeni nu este perfect. Preferi să te scufunzi într-un lac al suferinței sau să te bucuri de viață? Decizia îți aparține. FIe îți îmbrățișezi defectele, te iubești așa cum ești și te bucuri de viață, fie te urăști și îți faci viața un calvar. Îmbrățișând tot ceea ce ne oferă viața (învățând din greșeli și eșecuri, acceptând faptul că ne-au maturizat acei oamenii pe care i-am pierdut, acceptând faptul că lucrurile nu pot merge întotdeauna bine), vom ajunge într-un loc luminos. în fiecare întuneric există o lumină, așa cum noaptea este luminată de lună. De reținut, asta nu înseamnă să deveniți narcisiști, să vă gândiți doar la voi, să spuneți că nimeni nu mai e ca voi, ci să faceți pace și să vă acceptați așa cum sunteți. Trebuie să luptați, să fiți o prioritate pentru voi însivă, dar totodată să întindeți o mână de ajutor la nevoie și să vă iubiți aproapele! Am atașat melodia "Who says" a Selenei Gomez deoarece evidențiază ideile din poezie și ceea ce am scris aici. Zâmbiți și trăiți-vă viața așa cum se cuvine, pentru că nu se știe dacă veți mai trece încă o dată prin ea.
De asemenea, dacă nu există nimeni care să vă asculte, să vă ofere speranță, vă stau la dispoziție! Chiar dacă nu o veți lua pe calea cea dreaptă, macăr vă veți mai descărca și veți putea continua. De curând am citit comentariile de la un video de pe TikTok despre comunicarea problemelor interioare și oamenii de acolo se împărțeau în două categorii: cei care sunt criticați de cunoștințe, prieteni, familie că fac mare lucru dintr-o sitație "neînsemntă", că se victimizează, că alții o duc și mai rău, să se mulțumească cu ceea ce trăiesc și cei care nu au cu cine să vorbească, cui să își spună oful; ajungând în aceeași situație: fiind singuri. Eu nu sunt nici psiholog, nici consilier și nici nu pot să ofer garanția că vă voi duce pe calea cea dreaptă, dar știu că în cazul acela, cele mai importante lucruri sunt: să nu vă simțiți singuri, să vă înțeleagă cineva și să vă asculte fară să vă critice.
