Singurătate, unde vrei să te așterni?
Pe patul meu rece, plin de spini...
În care n-am mai putut dormi bine.
Întuneric al nopții, de ce mă privești?
Sunt doar un om, nu poți să-mi vorbești.
Nu însemn nimic nici pentru tine...!
Stelelor, voi de ce mă urmăriți?
De ce nu îmi dați pace și mă umiliți?
Voi sunteți multe, multe...
Lună singuratică, numai tu mă înțelegi.
Îmi absorbi sufletul și lacrimile întregi,
Pentru-mi rădăcinile cărunte.
Înger al meu, de ce vrei să zbori?
Mă părăsești și tu urcând la nori;
Lăsându-mă cu singurătatea-n frunte...
