Hai să strălucească în lumina lunii vie
Sufletele noastre moarte pline de regrete-n noapte și de instabilitate,
Plouă în suflet, steauă veșnic aurie
Fii tu zeul ce alină întunericul din noapte!
Să renaștem din propria cenușă, iar vântul să ne adie, să ne scape din pustietatea care s-a așternut.
O singură atingere, și totul se preschimbă în ceea ce am avut
Ecuații complicate puse-n inimi destrămate
Scrisori rupte din valuri tulburate.
Parcă văd și parcă ascult vocea ta, de dor ascunsă
Ce se înalță-n valsul frunzelor de toamnă care se revarsă,
Aripi arzânde într-un ocean de nostalgie
Nu pot zbura, cu o singură aripă, găsită în depărtare
Fii tu îngerul ce mă înalță înainte să închid și ultima pleoapă!
Jocul melcilor pe muchie de cuțit ce așteaptă invitația la mreje, îmi aduc o reverie
Cadru magic dincolo de dinastie
Tu erai acolo!
