Valsul dintre conștient și subconștient aduc o stare de confuzie
Mi-e sortit să regret,
Că risc să pierd ceea ce iubesc ca pe un bilet
Deslușesc ceva schimbat consecutiv, ce învie
Aud norii, privesc cu ochii închiși cum valurile mă cufundă-n melancolie fără să pot alege
El, cel pe care îl pot vedea, îl pot auzi și simți, compoziție de artă
Pactul pe care l-am făcut cu mine însumi e o regulă reciclată
Proiecția ce mă contrastează îmi ajunge
Gândurile zboară, dar nu definitiv se întorc și mă bântuie, nu mă ajută
Un război infinit, cu săbii, scuturi, armură, în care sunt înfrântă
Mi-a fost ușor să descifrez metoda inducției, dar ești o problemă fără metodă
Când sunt cenușă, iar tu arzi cenușa devin cea care cedează
Omul de pe lună se ascunde în ceață, te văd, deși nu ești acolo...
