Doi anonimi indragostiti

Capitolul 4 - Dansand cu oamenii gresiti

Din perspectiva lunii

Ai simtit vreodata ca esti cu persoana gresita, dar te afundai in comoditate? Ca e mai simplu sa ramai decat sa incerci sa fi cu persoana dupa care ravnesti?

Uneori chiar e mai simplu asa. Sa te prefaci ca esti fericit cand defapt esti doar comod si preferi sa lasi lucrurile asa decat sa lupti pentru ceea ce iti doresti. Cand e vorba de dragoste nu functioneaza asa. Nu poti face nimic fara putin efort, fara o mica lupta pentru fericirea ta. Alteori, este mai complicat sa nu faci nimic, sa ramai in relatia in care te afli chiar daca nu esti fericit poate fi mai dificil decat sa fi cu persoana pe care ti-o doresti. De ce? Pentru ca doua suflete pereche sunt ca niste magneti, dupa ce s-au gasit se atrag unul pe altul pana ajung sa fie impreuna. Nu te poti opune la nesfarsit, candva tot vor ajunge impreuna. Insa in cazul unora, ei se ratacesc pana la urma, pierzandu-se legatura dintre ei ajung iarasi doua suflete ratacite.

Cat despre indragostitii mei... Ma intristeaza gandul ca acum nu mai vorbesc ca inainte. Mi-e teama ca s-au pierdut pe drum.

Cand ma uit pe fereastra ei, nu o mai aud chicotind, nu o mai vad zambind pana la urechi, nu-i mai vad stralucirea din ochi atunci cand se uita in telefon. Ce vad? Vad cum verifica mesajele din zece in zece minute si o vad cum se intristeaza de fiecare data. O vad noaptea tarziu cum priveste tavanul incercand sa adoarma. Se plimba de colo-colo, parca nu isi gaseste locul, singurul moment cand se simte bine e cand priveste stelele. Se uita ore in sir la cer fara sa se miste, doar admira si se gandeste. Pare ca viseaza cu ochii deschisi.

In acelasi timp, cand ma uit pe fereastra lui, ii vad iubita care doarme de mult singura in pat. Dar el? El priveste stelele la fel ca ea. El incearca sa nu stea pe telefon, cand il ia in mana il lasa imediat jos si se intristeaza. Oare vrea sa-i scrie? El este mai puternic, doar ca nu l-am mai vazut zambind cu adevarat de cand au vorbit ultima data.

Ii vad cum isi duc dorul, dar nu-si scriu. El vrea sa faca ce e mai bine pentru ea, pe cand ea vrea sa il lase sa fie fericit cu iubita lui.

Ei ii lipseste tare vocea lui, parca o aude peste tot si in acelasi timp nicaieri. Il cauta in oricine, chiar si in iubitul ei, dar in zadar. Daca ar trece pe langa el pe strada si l-ar auzi vorbind, l-ar recunoaste dintr-o mie.

El si-o imagineaza cum arata, ii stie bucati din corp din poze, dar nu si ochii. Parca sunt asa misteriori, in toate pozele erau acoperiti din cauza anonimatului, dar ii stie buzele, desi nu le-a simtit niciodata, la fel si gatul subtire si mainile delicate cu unghii mici si dragute. Isi imagineaza cum o tine de mana, cum o saruta, dar nu stie adevaratul sentiment si tanjeste dupa el. Se gandeste ca poate intr-o zi o va simti langa el, chiar daca speranta ii scade pe zi ce trece cand se gandeste ca este cu alt baiat acum.

Tocmai acest dor ii face sa se atraga si mai mult, ii face sa arda in flacari puternice si parca partenerii lor ar fi apa. Caci de fiecare data cand se imbratiseaza sau saruta simt cum se sting incet. Doar taramul viselor ii mai aduce impreuna.

Ea viseaza cum el ii scrie, cum vorbesc pana tarziu. Apoi viseaza ca este dimineata si abia s-a trezit si are un mesaj de la el, dupa se trezeste. Ia telefonul in graba si cauta mesajul. Il cauta iar si iar, dar in zadar. Nu exista. Nu a fost acolo niciodata. Se gandeste ca a uitat-o de mult, inchide ochii si tot ce vede e cum el e luat in brate de altcineva, cum il saruta si ii spune ca il iubeste si el raspunde la fel. Se simte ca si cum ea ar fi fost doar un lucru cu care el a facut timpul sa treaca mai usor. Se simte folosita, dar tot in bratele lui vrea sa ajunga. Traieste in iadul sufletului din cauza unei iubiri imposibile. Stie ca nu il poate avea, dar oricat si-ar repeta asta inima tot il vrea pe el si doar pe el. Stie ca un mesaj de la el ar vindeca tot intr-o secunda. Doar un mesaj, nimic mai mult.

Dupa o perioada relatiile lor cu acele persoane s-au incheiat. Ea se obisnuise fara el, a durut putin despartirea, dar nu la fel de tare ca pierderea lui. Cat despre el, nu a avut niciun sentiment cand relatia lui s-a incheiat.

Trecuse un an deja de cand nu mai auzisera nicio veste de la el. Urma sa implineasca 18 ani maine si nu stia ce va face. Se gandea sa stea cu familia sau singura, nu voia pe nimeni altcineva langa ea in acel moment.

Era iarasi o seara cand ea nu avea somn, statea si privea stelele asa cum obisnuia sa faca in fiecare seara de un an. Cand de odata vede cum lumineaza telefonul.