Sub atingerea lui

Capitolul 3

...În urmă cu două zile – Jay...

          — Te-ai uitat la garda ei de corp? Ar fi protejat-o cu viața lui...

          Jung s-a mutat dintr-o parte într-alta a camerei, fără să fie atent la ceea ce spuneam eu. Rămăsesem doar noi doi în birou; toți ceilalți avea cu totul alte lucruri de făcut, mult mai importante. De obicei atitudinea lui m-ar fi deranjat, dar nu și de data asta. De fapt, nici eu nu eram spiritual în încăpere... Umbra ei îmi bântuia gândurile, de parcă nici nu le-ar fi părăsit niciodată. Nu o mai văzusem de aproape trei ani, dar era mai frumoasă ca niciodată. Asta sau mintea mea îmi juca feste și arătase la fel întotdeaua. Oricum ar fi fost, era absolut superbă.

          — Ce dracului faci, omule?

          Deja simțea că mă ia amețeala dacă îl mai privesc în marșul lui prin birou. Era prietenul meu de încredere, dar știam că și el ascunde lucruri întunecate pe care nu și-ar fi dorit să le dezvăluie vreodată. Unele lucruri erau mai bine să fie păstrate secrete.

          — Nu pot să cred că nu ai menționat niciodată de când ne cunoaștem că ai conexiuni cu familia Leone...

          Nu aveam habar de ce conta atât de mult pentru el cu cine făceam eu afaceri, dar era vina mea că nu îi spusesem. Familia Leone era cea mai influentă din mafie.

          — De asta îmi freci creierii în halul ăsta făcând ture pe aici? Stai locului odată, avem lucruri despre care trebuie să vorbim.

         S-a așezat într-un final pe scaun, proptindu-și fruntea în palme. Nici măcar nu se uita la mine. Era prins în ceva de care nu îmi puteam da seama, dar de care aveam să mă prind la un momentdat.

          — E superbă, cum naiba e ea implicată în toată treaba asta?

          Am simțit cum mi se încleștează pumnii la remarca lui, iar el a observat asta, dar nu a întrebat motivul. Știa foarte bine că nu e un lucru bun să mă calce pe nervi, dar mai știa și că nu era un om capabil să îi facă rău lui, dar nici nimănui altcuiva. Afacerile familiei erau doar atât: afaceri. Prietenii mei și sentimentele mele nu erau implicate în aceste afaceri, chiar dacă aparențele trebuiau să arate asta.

          — E Amelia Leone...

          Capul lui s-a ridicat brusc și m-a privit cu gura căscată, cu ochii aproape ieșindu-i din orbite, complet șocat.

          — E fii-sa? Îți bați joc de mine?

          Oricât de mult mi-aș fi dorit să nu spun asta, era fiica lui. Și el era cel de care absolut toți oamenii se temeau, dar nu mai mult decât se temeau de mine și de familia mea. De asta trebuia să am grijă cum mă comport, atât cu ea, cât și cu toți ceilalți. Altfel, această situație nu avea să se încheie bine pentru niciuna din persoanele implicate. Așa că, deși toate simțurile mele îmi spuneau că aș face bine să stau departe de ea, am decis că o voi vedea din nou...

...Prezent – Amelia...

          Am simțit ca și cum cineva mă strânge de gât, mă sufocă, dar nu avea de gând să las garda jos în prezența lui. Îmi promisesem mie că nu voi mai face asta din nou, niciodată. A intrat în laboratorul gol și s-a plimbat în jurul meu de parcă n-ar fi auzit ce tocmai l-am întrebat. A reușit să închidă ușa, trăgând în jos jaluzeaua lungă. Am înghițit în sec și am simțit cum deja mi se usucă gura. S-a uitat în jur, analizând locul în care se află. Părul lui nu era aranjat pe spate ca de obicei, dar era mai degraba un aspect casual, ceva ce obișnuiam să văd la el pe vremea aceea, când lucrurile dintre noi erau mult mai normale decât acum. Era aranjat și dezordonat în același timp și asta m-a făcut să mă uit câteva secunde lungi la el, înainte de a-mi îndrepta atenția înapoi la contextul în care ne aflam.