Sub atingerea lui

Capitolul 4

            Nu puteam respira cum trebuie, așa că a trebuit să îmi închid ochii pentru a secundă pentru a-mi încetini bătăile inimii, inimă care gonea ca nebuna în prezența lui. Una din mâinile lui s-a așezat leneșă pe talia mea, în timp ce cealaltă și-a încurcat degetele în părul meu. Știa că asta mă face să îi cad la picioare și o făcuse dinadins.

          — Jay, nu pot să trec prin asta din nou...

          Am reușit în sfârșit să îmi adun cuvintele și să iasă ceva coerent, dar și-a lipit un deget peste buzele mele și am încremenit. Și-a lins senzual buzele și s-a apropiat de mine, acum la o distanță extrem de mică. Îi puteam simți respirația mentolată peste buzele mele și am simțit ca și cum o sa leșin cât de repede cu putință. Avea o putere atât de mare asupra mea, dar lucrurile pe care mi le făcuse în trecut se adunaseră undeva în mintea mea și nu puteam uita vreodată cât de tare mă rănise, oricât de mult mi-aș fi dorit. Chiar dacă fiecare pătricică a trupului meu mă împingea înspre el, doar pentru a-i gusta buzele măcar pentru o secundă, subconștientul meu lupta pentru dominanță.

          — Eu pot, pentru că niciodată nu am încetat să te doresc...

          Vocea lui era o șoaptă ce-mi gâdila urechile și-mi trimitea fiori pe șira spinării. Spatele mi s-a arcuit involuntar când buzele lui le-au atins timid pe ale mele. Tensiunea aceea era din afara lumii, ceva ce niciunul dintre noi nu puteau controla, eram beți unul de celălalt, exact ca atunci când eram mici, când nu știam nimic despre lume. Nimic nu părea să se fi schimbat, dar se schimbase. El se schimbase. Eu mă schimbasem.

          În secunda în care mintea mi-a pus stăpânire pe întreg trupul și inima a încetinit, liniștindu-și ritmul, l-am împins ușor și mi-am recăpătat echilibrul. A repirat adânc ca și cum ar fi avut nevoie disperată de aer, și s-a întors cu spatele la mine, lăsându-și capul pe spate într-un gest disperat.

          — Ești cu mult mai încăpățânată acum că ai crescut și ești femeie în adevăratul sens al cuvântului.

          Diferența de vârstă dintre noi nu era una atât de mare, și cu toate astea întotdeauna încerca să aducă vorba despre asta ca și cum el era un bătrân care știa mai bine cum merge viața. Era doar cu patru ani mai mare decât mine, iar asta nu îl făcea implicit și mai înțelept.

          — Deci o femeie care te refuză este încăpățânată?

          Mi-am încrucișat brațele la piept pentru ceea ce părea a fii a miia oară în ziua aceea. El era cel care mă făcea întotdeauna să îmi pun la îndoială toate gândurile, toate sentimentele. Mă făcea cu adevărat să îmi pierd cumpătul.

          — Oh, te rog. A râs ușor. Ăsta a fost pe departe un refuz.

          Era adevărat. Nu voiam să îl refuz; voiam să îl dau afară cu totul. Din laboratorul meu, din viața mea. Dar nu aș fi putut. Era destul de greu pentru mine să uit atât amintirele frumoase, cât și pe cele care dureau al naiba de tare, dar pe care le aveam alături de el. Cu toate astea, dacă tatăl meu m-ar fi văzut vreodată în felul acela alături de Jay, ar fi fost un bilet către iad pentru el. Și nu voiam să fiu motivul pentru care își pierde viața. Telefonul meu a început să vibreze pe birou, scoțându-mă din gândurile mele. I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru potrița de scăpare și am răspuns, fără să mă gândesc de două ori.

          — Hei, s-a întâmplat?

          Am încercat să mă adun și să îmi păstrez vocea cât de calmă am putut, dar știam că el va simți imediat că ceva nu e la locul lui.