Sub atingerea lui

Capitolul 1

          Încă încercam să îmi scot din cap senzațiile și amintirile din weekendul ce tocmai trecuse, faptul că îl văzusem din nou pe Jay după atâția ani și realizarea faptului că s-a schimbat enorm de mult, dar totodată și conexiunea instantă pe care am avut-o cu unul dintre cei mai de încredere oameni ai lui. Trebuia să mă documentez în ceea ce îi privea și să vin cu un plan pentru următoare întâlnire care avea să se întâmple în două săptămâni. Sau așa credeam eu. Tatăl meu nu fusese prea încântat de faptul că am amânat dealul, dar nu puteam face nimic în legătură cu asta, iar el nu putea controla situația și știa că nu aveam de gând să forțez lucrurile pentru bunăstarea lui.

          M-am trezit pentru universitate mai devreme decât am intenționat. De fapt, nici nu apucasem să dorm prea mult în ultimele două nopți. Jan mi-a trimis primul document despre Jung și mi-am petrecut multe din orele nopții să îl citesc. Jan era avocatul meu personal, bărbatul căruia i-aș fi încredințat viața și aș fi fost sigură că o să aibă grijă de ea. A fost dintotdeauna ca o figură paternă pentru mine, mai mult decât a fost tatăl meu adevărat vreodată, chiar daca Jan nu era nici pe departe suficient de în vârstă încât să îmi fie părinte. Arăta foarte bine pentru vârsta lui, dar, cu toate astea, era prietenul meu, confidentul meu, persoana pe care aș fi putut să o sun la orice oră să mă scoată din belele.

          Am făcut un duș cât de repede am putut și m-am îmbrăcat la fel de pe fugă. M-am grăbit să îmi iau uniforma de croitor pentru că, la fel ca de obicei, pantalonii era mult prea lungi pentru picioarele mele relativ scurte. Eram cea mai scundă din familie, o trăsătură pentru care trebuia să îi mulțumesc bunicii mele din partea mamei de familie. Universitatea avea o regulă foarte strictă pentru masteranzi, care trebuiau neapărat să poarte uniforme în laboratoare, desigur pentru siguranța noastră. Aproape toate componentele chimice cu care lucram erau toxice și nu ne puteam asuma niciun fel de risc.

          Campusul era efectic plin ochi de oameni, în mare parte boboci, care râdeau cât îi țineau gurile și erau foarte încântați să înceapă treaba. Prea puțin știau ei ce îi așteaptă în următorii patru ani. Mai era foarte puțin timp până urma să fac cunștiință cu ei și să îmi intru în rolul de asistent universitar pe bune. Trebuia să iau câteva clase anul acela pentru credinte în plus care aveau să mă ajute în terminarea masterului cât mai repede, așa cum jobul mă ținea ocupată în mare parte a timpului și îmi pierdeam multe din propriile mele cursuri pentru asta. Dimineața era singura perioadă pe care o aveam liberă până îmi începeam tura după prânz. Din fericire, în ziua respectivă eram liberă. În ciuda insistențelor tatălui meu și a refuzului său concret de a mă lăsa să muncesc, trebuia să am un job pentru psihicul meu, pentru a rămâne în toate facultățile mintale, așa că lucram pentru compania lui Jan din Seoul ca secretară, dar făceam multa muncă de contabilitate pentru el, pentru că toate contabilele plecau după prima săptămână de muncă. Tot eu eram și cea care se ocupa de programul și întâlnirile lui ca să îmi ocup timpul cu cât mai multe lucruri. Pentru serviciile lui, i le ofeream la rândul meu pe ale mele.

           Mi-am aruncat privirea în jur, i-am reperat părul creț, șaten deschis, și m-am îndreptat către el. Nu aveam cum să îl ratez pentru nimic în lume. Era singurul cu un mom adorabil atașat de cap. Am țopăit efectiv până la el și i-am acoperit în joacă ochii.

          — Ghici cine e...

          — Satana!

          Exclamația lui m-a făcut să rând. Vocea lui era groasă și îmi oferea confort. Brațele lui le-au prin pe ale mele și m-a tras astfel încât să mă așeze pe bancă lângă el.