Ochii ni s-au întâlnit.
Era o iarnă din cristal.
Fulgi de argint cădeau firavi în părul tău, iar aerul rece îți înroșea obrajii.
Atât de frumos.
Atât de frumos și de dulce.
Te-am tras aproape și te-am sărutat.
Te-am iubit.
Te-am iubit doar cum eu știu să iubesc.
Dar nu a fost îndeajuns.
Corpul tău a dispărut sub atingerea mea.
Azi nu mi-am luat pastilele.
Dar de ce să le iau, când aș putea să te privesc până îmi pierd mințile de tot de data asta?
