Și în timp ce lua ultimul fum din țigară, simțea cum plămânii îi ard, cum este trasă mai mult în păcat.
Și cum lăsa ultimul fum să-i iasă printre buze, privea cum vârful țigării se stinge, iar cum cu ultima fărâmă de putere se stinge.
Și totuși în acel moment rece, fulgi căzând cu brutalitate în jurul ei, învăluind-o, încerca să înțeleagă de ce este atât de greu să supraviețuiești lucid într-o lume care este deja prinsă în păcat.
Și își dădea seama că sunt puțini care rămân puri în mâinile lui Satan.
Și zâmbea ca psihopata în timp ce vântul îi plesnea fața, încercând să o trezească la realitate.
Și așa, cerul înstelat de deasupra ei strălucea în batjocură și teamă, luminând scena.
Scena mâinii ei înghețate de frig, aruncând chiștocul cu ură, știind mult prea bine că ea nu va fi pură niciodată.
Lumea nu este făcută pentru puritate. Până și puritatea este făcută din păcatul altora.
