-— AUTOR -—
<< Patru ani mai târziu...>>
-— Nu vrei...să ne acordăm încă o șansă? Te rog. M-am schimbat, nu mai sunt acel Jimin.
Jungkook se uita amuzat la Jimin. Nici după atâta timp nu voia să renunțe? El a făcut o de mult, chiar. Nu mai avea rost să sufere după cineva ca blondul din fața sa. Chiar își găsise pe altcineva cu care era destul de fericit.
—- Nu mai sunt acel Jungkook, Jimin. Se ridică de la masă și îl bătu ușor pe umeri. Cum te-ai schimbat tu, am făcut o și eu. Chiar aștept un copil acum, sunt foarte bine alături de soția mea. Găsește ți și tu pe cineva. Daca nu ai știut să mă apreciezi la timp, m-ai pierdut.
-— Jungkook...
Fără să îl mai lase să spună ceva, brunetul plecase fără să privească înapoi, lăsându-l pe Jimin cu zeci de regrete.
—- Ai dreptate...nu am știut să te apreciez cum trebuie. Sper că acum...să fi fericit alături de soția ta... șopti și plecă și el. Nu se mai simțea în stare să trăiască fără Jk.
[...]
Între timp, Taehyung privirea mândru spre fata care se uita in oglinda. Pieptul îi era gol, dar acoperit de hickey uri le sale din urmă cu câteva nopți. Nu aveau să treacă atât de ușor se pare.
Lent, se apropie de ea pe la spate și îi luă sâni în mână. Buzele lui se lipiră lung de spatele ei și șopti către ea:
-— Bună dimineața, dama mea iubita. Vrei sa ma încânți de dimineață cu această priveliște minunată? Întrebă rânjind.
Totuși Aera nu prea era încântată. Se îngrijora puțin pentru că menstruația îi întârzia de o săptămână, chiar aproape două. Asta o irita și nu prea avea chef acum de filtrele lui Taehyung.
Însărcinată nu avea cum să fie, pentru că știa că nu mai avea această posibilitate. Și daca ar mai rămâne...ar fi o sarcină la risc în care ar putea muri.
-— Taehyung...sunt puțin îngrijorată. Marturisi, totuși daca avea să fie însărcinată, nu se gândea să îi spună lui Taehyung de problema ei. Menstruația îmi întârzie de ceva timp...
-— Îți întârzie? Cum așa? Oare să mergem la un control?
-— NU! Nega imediat și se îndepărta de băiat, lăsându-l confuz. Adică nu e nevoie...cred că știu eu ce am deși nu sunt sigură..
-— Ce...?
Ochii bărbatului ce erau speriați, îi făcea fetei stomacul să se strângă. Știa cât de mult Taehyung și-ar dori să aibă copii cu ea. Iar acum că i-ar putea dărui unul...ar fi un vis împlinit pentru el.
Își duse ușor mâinile spre pântec și șopti:
-— Cred...că sunt însărcinată.
—- AERA -—
< Câteva luni mai târziu >
Într-adevăr, eram însărcinată. Am evitat tot mai mult să merg la control cu Taehyung pentru că îmi era frică că medicul i-ar spune de risc. Nu voiam să fac avort, chiar îmi doream să îi port un bebe.
Tot ce făceam...era să sper ca se va întâmpla o minune. Și eu voi trece bine peste naștere. Eram acum în luna a șaptea a sarcinii. Mă aflam in grădina alături de mica mea prințesa care era și ea la fel de entuziasmată.
—- Yeona...vino puțin. O chem la mine, ea imediat venind. Îi promiți ceva lui mami?
-— Ce sa îți promit, mami?
-— Să îmi promiți ca vei avea grijă de tati și de frățiorul tău.
Mă privirea confuză, chiar înțelegeam. Avea doar 8 ani, ce ar putea înțelege ea la vârsta asta?
-— Mami...vrei sa pleci de lângă noi?
Întrebarea ei mă șocase atât de tare. Niciodată nu aș pleca de lângă ei în acel sens, erau parte din viața mea..
Rapid o strâng în brațe când începuse să lăcrimeze..—- N-Nu! Nu, nu, nu...nu scumpo, nu aș face niciodată data asta..
-— D-Dar atunci..? De ce..?
-— Te-am pus să îmi promiți asta pentru că...o mamă ar face orice pentru pruncul ei și ar plăti orice pentru el. Chiar cu viața sa.
[...]
Scurt, ik.
Întrebare
Final fericit sau trist?
CITEȘTI
Dama De Companie ✔︎
Fanfiction,, - Te-ai întrebat vreodată, ce s-ar întâmpla dacă un client de al tău, s-ar îndrăgosti de tine? - Nu.. - Atunci, eu sunt răspunsul. M-am îndrăgostit de tine. Atât de tare, și nebunește încât aș fi în stare să rămân la sapă de lemn. Iubirea...