Dama De Companie ✔︎

Capitolul 14

Aera

Zâmbetul lui patos mă făcea și pe mine să zâmbesc. Puteam să îi citesc fericirea din ochii, cea ce..mă făcea fericită și pe mine..poate că nu a fost rău să îi acord o șansă...

M-am ridicat de pe scaun vrând să mă duc spre Yeona să o iau dar mână lui Taehyung a prins o pe a mea făcând o să mă opresc în loc.

— Trebuie să mă duc acasă... Namjoon o sa se înfurie și mai rău dacă intarzi prea mult..și așa nu știe că sunt plecată.

— Rămâi la mine... Oricum nu o sa mai fi nevoie să fugi. Acum mă ai pe mine... O sa va protejez pe amândouă. Vei putea și să renunți la ,, serviciul" tău.

— Scuze Tae...uite promit că în câteva zile o sa fac tot posibilul sa ma vin la tine. Promit.

Taehyung oftă și aprobase din cap. Îmi eliberă mana trist. Înainte să plec spre Yeona îi luasem Chipul în palme și îl sărutasem lung.

Acesta vruse să-mi răspundă la sărut dar îmi dezlipesc buzele de ale lui care scoase un mic mârâit. Murmură un ,,vei vedea tu" asta facându mă să chicotesc.

Până la urmă plecasem către fetița mea, luând o în brațe. Îi făcusem cu mâna zâmbind lui Taehyung care făcuse asta la rândul săuu, urmând să plec către casa.

Observasem că se întunericise puțin, fetița din brațele mele ascunzându și chipul în scorbura gâtului meu.

— S-a întâmplat ceva scumpo?

— Eomma..nu mai bine am fi rămas la prietenul tău..

Îmi șoptise aceasta urmând să mă strângă mai tare în brațe.

Oftez ușor și o mângâi pe spate. Probabil că îi era frică, până astăzi nu am mai ieșit cu ea noaptea pe afară. Mai ales că ei îi este și puțin frică de întuneric.

— Scumpa mea. Nu trebuie să-ți fie teamă, imediat vom ajunge acasă.

— Mami..îmi e frică...

— Yeona nu ai de ce-

Mă opresc puțin pentru câteva secunde in loc când auzisem niște pași. Înghit în sec și grăbesc pasul mai mult.

Nu..nu vroiam să se întâmple nimic acum..nu cu fiica mea.

Îi mângâi spatele pentru a o calma pentru că puteam să aud cum câteva suspine îi părăseau buzele.

Inima începea să-mi bată mai rapid când auzeam cum acei pași accelerau și ei. Vroiam să dau colțul pentru a ajunge pe strada blocului dar imediat țip scurt când îmi apăruse cineva în fața, asta făcând o și pe Yeona să țipe.

— Yah, nu te speria, sunt eu.

— J-Jimin?

Întreb uimită privind spre cel din față mea. Nu îl mai văzusem încă din aceea seară, sincer și uitasem de el

— Da, eu sunt. Of..am fost dezamăgit că unul cu păr albastru mi te-a furat. Mai ales când erai așa de-

— Mami cine e băiatul..? Nu îmi place..

O aud cum șoptise Yeona frecându se la ochii pentru a și șterge lacrimile ce apăruseră în ochișori ei. Mi se înmuiase inima la imaginea asta..

— Jimin, chiar trebuie să plec. Vorbim altă dată, bine?

— Afară e noapte, nu vrei sa te duc eu acasă? Și așa ești cu un copil, dacă apare un prost?

— Mulțumesc pentru oferă, dar nu mai am mult până acasă.

Trecusem rapid pe lângă el, începând să alerg ușor cu Yeona care încă era în brațele mele dar imediat mă opresc în loc când văzusem doi bărbați de trei ori cât mine în fața mea, putând să aud râsetul lui Jimin.

Oh..la dracu...

— Și eu am făcut o ofertă extraordinara cu tatăl tău.

Astea au fost ultimele cuvinte înainte de a adormi fiind urmat de plânsetul fetiței mele înainte de a vedea negru..

Îmi pare rău pentru că e așa de scurtt.
Promit că miercuri o sa ma revanșez :))