Ea poate,
Dar el nu.
Ea iartă,
El se răzbună.
Ea are încredere,
El nu cunoaşte ce este aceea.
Ea ştie să asculte,
El nu se implică.
Ea plânge,
El pleacă.
Ea ştie să iubească,
El n-a ştiut niciodată ce este iubirea.
Ca doi magneți, cu poli dif...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
ㅤㅤ— Laura, îmi aud numele după câteva ciocănituri în ușă și mă întorc pe cealaltă parte, fără să răspund. Ți-am adus ceva de mâncare, pot să intru? vocea lui Sandu insistă să se facă auzită și suspin exasperată.
ㅤㅤDupă întâlnirea bulversantă cu Daniel, n-am mai vrut să ies din cameră. M-am scufundat în salteaua patului cu gândul doar la starea lui. Dacă a răbufnit din nou? Dacă și-a făcut rău fără să vrea într-un acces de furie? Dacă a plâns? E atât de obositor! Nu obișnuiam să am astfel de griji până acum, deoarece nu credeam că este posibil ca Daniel să fie atât de uman încât să simtă și durere. Ar trebui să mă bucur că nu este lipsit de inimă, dar preferam să fie așa doar ca să nu sufere. Urăsc gândul că suferă! Și mă urăsc că urăsc asta, până la urmă pe el nu l-a afectat când eu am fost în locul lui, dar eu sunt mult mai slabă decât el. Nu suport ideea că cineva e rănit din vina mea, mai ales el.
ㅤㅤ— Nu mi-e foame! răspund după mai multe momente și-mi adâncesc capul în pernă.
ㅤㅤ— Prostii! zice când dă buzna înăuntru ca un bunic supărat. Trebuie să mănânci, nici ieri n-ai vrut să mănânci deloc!
ㅤㅤRăsuflu enervată și mă ridic în șezut, privindu-l urât.
ㅤㅤ— Sandu, lasă-mă în pace!
ㅤㅤNu mă bagă în seamă și clatină din cap iritat, așezând tava pliabilă, plină ochi cu mâncare, chiar în fața mea. Își unește irișii de un verde izbitor cu ai mei și-mi presez buzele învinsă de insistențele lui.
ㅤㅤ— Micul prinț trebuie să mănânce, la fel și mama lui. Crezi că se va rezolva ceva dacă te înfometezi? Laura, ești mai deșteaptă de atât!
ㅤㅤMi-am coborât capul și am ridicat lejer din umeri, înainte să mă încumet să-l privesc din nou.
ㅤㅤ— Starea lui mă îngrozește, mărturisesc și nici nu este nevoie să precizez la cine mă refer că Sandu inspiră puternic.
ㅤㅤ— Ar trebui să te privească doar starea ta acum! spune pe un ton dojenitor și mă strâmb nemulțumită. Domnul Daniel e băiat mare, se va descurca cum a făcut-o până acum! Știi când își va pierde cu adevărat controlul? îmi ridic sprâncenele întrebătoare. Când va auzi că nu mănânci! mi-am rotit ochii, pufnind iritată. Și atunci tot starea ta ar trebui să te îngrijoreze mai mult! mă lămuri cu o sinceritate tăioasă și se ridică de pe marginea patului. Poftă bună, mică doamnă! urează pe un glas cald și părăsește camera.
ㅤㅤAm expirat zgomotos și mi-am orientat atenția spre farfuriile dinaintea mea. Are dreptate, n-ar trebui să stau nemâncată, dar cum pot să mănânc când n-am nicio poftă de mâncare? Iau câteva înghițituri cu silă, asta doar pentru băiatul meu și mă rog în minte să nu-mi vină înapoi. Mă ridic cu greu din pat și mă echipez pentru o nouă zi. Trebuie să merg înainte și să trag de mine, chiar dacă e dificil, măcar până când fiul meu se va naște sănătos. Mai este atât de puțin, atât de puțin că poate veni momentul în orice clipă. Asta mă sperie mai mult decât oricare nivel de furie al lui Daniel.
