ⒿⓄⓀⒺⓇ|Ⓥ|

-𝓢𝓮𝓬𝓻𝓮𝓽𝓮-

Liceul era mereu cel mai frumos moment al copilăriei dacă o luăm logic,este trecerea de la adolescență la maturitate intri în jurul anilor 14-15 ani si îl vei termina în jur de 18-19 ani.
Începi să te dezvolți când începi să vezi viață altor oamenii,și îți deduci scenarii că viata ta poate devenii mai buna dacă faci exact ceea ce îți dorești. Mereu mi-a placut să fiu persoana pe care toată lumea o va invidia pentru că înțelegem că treburile stau perfect când oamenii devin invidioși pe ce ai tu,prin muncă mereu vei obține tot ce ai nevoie,visul meu mereu a fost spulberat când mama mi-a spus că nu voi ajunge nimic dupa ce fratele meu a luat cel mai bun punctaj la olimpiadele de biologie,increderea mea de sine a fost dărâmată până în liceu. Mereu lumea îmi spunea că sunt copilul cel mai bogat din liceu de ce as putea sa fiu atât de rece cu lumea,nu eram răsfățat si nici figuri nu aveam. Eram rece pentru faptul că de fiecare dată când am ținut la cineva mi-a arătat că nu merită să pui suflet oricât de mult ti-ai dori pentru că atunci când persoana draga va pleaca  din tot ce ai clădit cu acea persoană,se va destrăma si te va duce pe cele mai greșite drumuri,vei începe să ai insomnii și momente proaste și totul se va rezuma doar la o persoană. Exista desigur și momentele bune cum ar fi să te găsești pe tine,să te dezvolți emotional,sentimentele se vor pune la punct si gândirea că vrei să te focusezi pe mai bine va începe să devina tot mai presantă.
Mama mi-a arătat cel mai bine că oricât de bun aș fi,întotdeauna voi avea ceva nefăcut bine.
Iar din liceu mi-am clădit personalitatea și am ajuns sa fiu de neînvins pentru toată lumea,păream dur și de gheață însă sufletul meu nu era asa cum părea.
Mă uitam la pozele cu Luis si vedeam cât de fericit era,nimic din tot ce am facut alături de el nu l-a făcut trist. Daca as putea să întorc timpul înapoi pentru a-mi cere scuze pentru cum m-am purtat cu el în ultima vreme până să plec din Seul..într-adevăr am fost cei mai buni prieteni,când a sosit în clasa noastră nu stiam ca voi ajunge sa ma înțeleg atat de bine cu el. Familia lui nu era atat de bogata cum erau ale noastre,Han mereu l-a ajutat sa se dezvolte pishic pentru ca era mereu in starea de soc din lipsa baniilor,Damin ne-a susținut pe toti. Ma gândesc mereu cum totul se ajunge doar la niste bacnote care poate cumpăra viata omului din toate punctele de vedere,desii se spune că iubirea nu o poți cumpăra cu banii,tatal meu a facut acest lucru cu mama. Niciodată nu voi permite ca familia pe care o voi avea alături de fata care va sosi la momentul potrivit să aibe gândirea doar la banii,iubirea pe care o voi purta pentru ea sa fie mereu primul gând,pentru că banii se vor duce iar iubirea va rămâne.
Gândurile pe care le aveam mi-au fost invadate, de un glas pe care l-as recunoaște dintr-o mie de glasuri daca le-as avea în momentul de față aici.
-Tae,ne întâlnim din nou.
-Han,ce faci aici?
-Eram in drum spre casă,ți-am văzut mașină și am zis că vreau să te văd în vechiul nostru loc.
-Mi-a fost dor să vad din nou vechiul nostru loc cu cartile pe care le citeai tu si Luis,iar despre Damin pot spune că nici cu el nu am mai vorbit,am fost mereu toti patru de neînvins.
Erai geniul cărților care mereu se baza pe psihic,Luis mereu cel care te putea conduce catre visele tale chiar daca el a ajuns unde nu voiam sa-l vad niciodată. Damin..
Atunci Han îmi spune mana pe umăr se uita la poza lui alături de mine,simteam ca fiecare clipă pe care o aveam aici alături de el mă făcea să cred că timpil trece vrea repede și unele secrete nu vor iesi la iveala daca oamenii vor pleca. Umbra lui mereu va rămâne alaturi de noi la fel și sufletu lui.
-Tae..Damin el a fost cel mai  bun dintre noi,nu voiam să îți spun pentru că acum știu că vom merge sa-i vizităm.
-Să-i vizităm? Atunci capul meu se întoarce brusc spre Han.
-Da,Damin a murit și el la scurt timp dupa ce Luis și-a pus capăt zilelor.
-Nu..nu se poate Han,este o gluma..
-Știu este dureros pentru că mereu ai fost atașat de el.
-Vorbeam non-stop cu el cât timp am fost plecat în China,vrei să îmi spui că cearta noastră a făcut parte din plan ca să nu-l caut?
-Da,însă pot să-ți spun că scrisoarea pe care voia să ti-o lase este la mine acasă.
-Han..
Atunci simțeam cum puterile mele cedează,Han a văzut că începem să-mi simt corpul cum tremură. Am făcut un pas spre ieșire,nu puteam să cedez aici în fața lui,nu îmi plăcea să plâng sau să fiu văzut într-o situate de genul acesta în fata cuiva.
Am iesit pe holurile care erau goale,seara începea să-și lase amprenta prin geamurile imense ce erau în fata noastră pe o parte și celalaltă a peretilor înalți.
-Han du-ma te rog la tine acasă.
-Tae,nu cred ca esti într-o stare bună pentru a citi ce a scris.
-Te rog..Han
El își apleacă capul,apoi mâna lui mă ridică încet. Damin mereu a fost prietenul meu cel mai bun,nu voiam să-l pierd însă dupa cearta pe care am avut-o creată din nimic s-a ajuns aici.
Am urcat în mașină a fost un drum lung până la vila lui. Voiam doar să dorm în momentul de față așa că i-am spus că voi dormi pentru câte-va ore să-mi revin din socul pe care tocmai l-am avut. Am urcat în camera sa unde mi-a lăsat haine de schimb pentru ca voi sta câte-va zile la el,voiam sa rezolv problema cu scrisoarea și să nu o văd pe mama puțin timp,mi-ar agrava situația în care mă aflu. Voiam să stau un timp singur pentru a-mi reveni,m-am culcat timp de patru ore trezindu-ma în jurul orei 23. M-am uitat la telefon și văzusem un mesaj de la Han.
-Tae,când te vei trezi eu voi fi plecat la firmă. Te rog să ai grija de tine și să mănânci. Ai pe masă scrisoarea și cheile de la casă în caz că pleci.
Mă uitam la mesaj de parcă nu scria în limba noastră,aveam o durere îngrozitore de cap dar nu stiam de ce.
Mă ridic încet din pat și priveam în gol,îmi lăsase cel mai trist si dur lucru  plecarea lui. Până dintr-o dată mă ridic brusc și mă schimb apoi cobor în bucătărie iau cheile,scrisoarea și plec spre cimitir. Nu stiam exact locul însă voiam să-i văd din toate puterile.
Era târziu pentru ora în care plecasem spre cimitir,era ora 01.00 aproape iar eu umblam în cimitir în căutarea prietenilor mei.
Mă apropiam încet de niste morminte până simt un fior cu cât mergeam în fata cu atât mă simțeam mai bine,mă uit pe plăcuțe si le vad numele,erau unul langa celălalt. Prietenii mei pentru care as fi făcut orice,acum îl mai am doar pe Han..singurul care mai este fizic lângă mine. M-am asezat lângă ei,voiam să-i îmbrățișez mai mult ca orice pe lumea asta
Mi-am scos scrisoarea ce o pusesem în buzunar de la Damin. În timp ce citeam simteam cum lacrimile își fac încet apariția pe obrajii mei roși din cauza frigului de seară.
"Tae știu că nu voi reuși să-mi iau rămas bun de la tine și să te îmbrățișez cum o făceam odată. Totul a început când ai plecat în China,știam că dacă vei pleca voi ajunge în punctul în care sunt acum..durerea pe care o simt nu o pot compara cu ceva,am ținut totul secret din cauza fapului că mi-a fost prea greu să-ți spun situația în care mă aflu. Motivul pentru care am facut asta? Va fi dur să-ți spun că am plecat că depresia mă omoară fără tine în Seul pentru că mereu am fost dependent de tine,nu puteam înțelege ideea că ai plecat iar zilele deveneau tot mai triste și sufocante. Îmi pare rau Tae, dar vreau să-mi promiți fiind ultima mea dorita că vei reuși să-ți atingi toate obiectivele în viața,și că îți vei face o familie frumoasă exact cum visam în liceu. Voi avea grija de tine de sus și te voi îndruma către fericire te voi susține de aici. Te iubesc Tae-hyung,sper că știi asta.
                                 Damin"

Simțeam cum aerul nu voia să comunice cu mine in situația actuală,încercam să respir cât de mult puteam. Mi-am întins mâna pe pământul care zăcea deasupra prietenilor mei. Atunci a fost momentul în care am țipat atât de tare în cat am răgușit. Regret fiecare secundă că am părăsit Seul.

Bună dragii mei,îmi pare dacă pe parcursul povești găsiți greșeli gramaticale.