ⒿⓄⓀⒺⓇ|Ⓥ|

-𝒟ℯ𝓈𝓉𝒾𝓃-

Vremurile în care eram doar un puști plin de banii părinților s-a dus, acum sunt plecat din Seul încercând să-mi găsesc locul de muncă deșii pare că sună ciudat.. munca pentru mine era cel mai de preț lucru.
Zilele din Seul mi-au adus doar durere sufletească de când mama și-a ales bărbatul doar pentru averea ce o poartă, totul a fost doar pentru a pune mâna pe cele zeci de mii de dolari a tatălui meu. Nu am putut realiza asta când eram la o vârstă fragedă însă acum o fac și realizez că plecarea mea face doar bine pentru eliberarea mea sufletească.
Timpul și locul de aici mi-au deschis gândirea, mi-a arătat că tot ce gândesc nu poate fi doar roz ci este și o parte neagră, acea parte este viața care te prinde și te loveste când totul devine roz.
Facultatea pe care o urmez acum nu este una wow, este o simpla facultate de afaceri.
Acum că am crescut am realizat că pot juca orice îmi doresc prin trucurile învățate în ani de liceu, atâta timp cât știi instrucțiune jocului nimic nu te poate dărâma. În ani de liceu aveam porecla Joker pentru că puteam bate pe oricine la cărți, nu le știam atât de bine însă eram as la tot ce înseamnă logică.De fiecare dată când încerca cineva să mă facă să pierd, rămâneau doar cu încercarea de a o face.
Acum pot spune că pretextul de a vrea să muncesc a fost doar pentru a evada din viata ce o aveam, tatăl meu era pe moarte iar mama voia să-l omoare doar pentru a-și asigura viața dorită lângă un alt bărbat.
Apartamentul în care locuiam acum era unul departe de casa..oricum nu țineam legătură cu ai mei însă voiam să-i știu și aproape locuiesc în China, aici era mereu aglomerat însă îmi place când vine vorba de anotimpul iarna pentru că orașul devine colorat și plin de viață datorita milioanelor de culori și ornamente ce stau la ușile, ferestrele și casele oamenilor.
Facultatea o aveam în Seul, puteam să-mi desfășor activitatea online dar voiam să o fac fizic așa îmi puteam petrece timpul cu tatăl meu.
Prieteni mei voiam sa ieșim în ultima perioadă pentru a-mi elibera stresul și nervii acumulați pe parcursul timpului în câre nu am călcat în Seul.
Așa că aterizarea mea este orașul meu natal Seul. La aeroport mama și agenți ce o aștepta în spatele ei pentru că mama era o femeie de afaceri și mereu avea gărzile după ea, mă așteptau iar tata era acasă dormind.
Tatal meu mereu a fost un om care a pus munca pe primul loc pentru binele familiei, chiar daca nu eram sigur la părinți aveam apoape toată averea pentru mine. Mama m-a primit cu cel mai iubitor zâmbet pe care-l văzusem în tot timpul acesta, adevărul este că am plecat fără să le spun ceva. Era dimineața iar avionul meu trebuia să decoleze, așa că îmi luasem valiză și am plecat iar dimineața când au văzut ca nu eram acasa m-au sunat și le-am explicat tot ce voiau sa audă.
-Tae a trecut timpul, ești asa frumos.
-Mamă, a trecut doar un an..
-Nu contează, nu pot spune ca ești frumos? Normal ca ești doar ai trăsăturile mamei tale.
Gărzile mi-au luat bagazul și am plecat spre casă tot drumul a fost rapid sau poate pentru că m-am tot gândit la ce voi face zilele acestea în Seul.
Casa era tot la fel cum o știam, nimic schimbat doar atmosfera din interiorul casei era puțin mai calmă ca acum un an.
Mama era tensionată din cauza faptului ca tot timpul eram o fire de om care nu plăcea asa mult aglomerația iar peste două zile urma ca petrecerea locului de munca să fie acasă.
-Tae, te deranjeză faptul că peste două zile vor venii oamenii de la munca pentru a sărbători câștigarea celor mai multe încasări ale anului?
-Nu, stai liniștită oricum nu voi sta mult pe acasă. Vreau sa vizitez lucrurile și locurile dragi mie.
-Da, dar nu cred ca vei sta toată ziua prin acele locuri..presupun.
-Asta este problema mea, alte informații ce te poate face să-ți pui garda pe mine?
-Tae, știi bine ca nu vreau sa ajungi din nou în cercul tău vechi de prieteni.
-Cu ce te deranjează ideea că aș face asta?
-Tae..ascultă-mă viitorul lor nu arată atât de strălucit pe cât îl poți avea tu, de ce ai strica această șansă pentru niște persoane?
Voiam sa plec cât mai mult din acesta casa, credeam ca s-a rezolvat problema cu fostul meu grup de tovarăși.
-Sunt adult în toată firea, tot ce spui acum nu sunt sigur ca le voi asculta.
Ieșind pe ușa și trăntind-o de parca nu era din sticlă.
Mi-am scos telefonul și am apelat persoana care mereu a fost lângă mine, sprijinul moral și sufletesc îl regăseam în el.
-Da, Tae.
-Han, ești prin Seul?
-Normal, azi am ajuns din Londra.
-Îți fac o vizita.
Răbdarea ce o creasem cât timp am fost în avion mi-a fost spulberata de cuvintele pline de ură și venin ce erau aruncate mereu asupra mea.
Mașina era spațiul meu ce mă liniștea și făcea ca totul să revină cât de cât la normalitate.
Străzile goale din oraș erau cel mai bun lucru ce mi-a fost destinat azi. Întâmplarea face ca mereu să fie totul bine cât timp sunt plecat din oraș. Mereu am iubit locul acesta,prieteniile și viata mea au fost aici.
Ajuns în fata casei lui Han îmi fac simțită prezența în casa lui era fericit să mă vadă, trecuseră aproape doi ani de când nu l-am văzut. El era încă de atunci ocupat cu afacerile ce erau în familia lui,dupa moartea mamei lui a trebuit sa se descurce cu afacerile ce erau suprapuse peste el. Era singurul băiat din grup care știa totul despre mine deși eram un om singuratic de fel asa am fost de când mă știu.
-Tae, fericit să te vad aici în casa mea. Timpul parca a trecut repede însă destinul tot la mine te-a adus.
-Han, doar ma știi ca nici în liceu nu eram separați. Viata cum îți mai merge?
-Am fost de nedespărțit de mici, viața mea s-a schimbat de când ai ales să pleci din oraș.
-Cum așa?
-După ce ai plecat timp de șase luni, grupul s-a destrămat. Luis cel pe care toți l-am crezut că fiind un om de succes, și-a luat viata lăsând în urmă sa durere.
-Cum? De ce a făcut tocmai el asta?
-A lăsat în urma un bilet în care spunea ca nimic din tot ce simte acum nu-l poate oprii din plecarea lui la cer.
-Familia lui?
-Nu știm nici acum exact motivul însă tot ce am aflat înainte cu o luna să apari, eu eram în Londra și m-a sunat
Suju să-mi spună că avea o depresie de ceva timp dar nu a spus nimănui. Familia lui nu era una atât de bogată pe cât părea însă el voia să pară pentru a se integra în grupul nostru.
-Luis știa că noi nu aveam nimic cu oamenii care nu aveau un statut social atât de bine dezvoltat.
-Știa însă despresia ce l-a cuprins și-a arătat finalul.
-Asa de multe detalii sunt schimbate de când am plecat?
-Multe însă acum vreau să aflu viața ta.
-Ohh,ce surpriză plăcută Han. Viața mea este una super de când o știi. Tata este pe moarte iar mama nu are pic de tristețe în ochii ei de viperă.
-Sabrina? Tocmai mama ta care își iubea soțul ca pe cel mai de preț lucru?
-Sabrina exact.
-Cum se poate una ca asta Tae?
-Banii Han, totul a fost pe interes din primele secunde. Iar dacă tata moare se va căsători cu șeful de catedră al afacerii internaționale.
-Ideea ca Darvin o sa fie tatăl tău mă pune pe gânduri.
-Și pe mine.
Seara asta mi-a făcut ca sosirea în Seul sa fie mai buna alături de Han, a fost mereu fratele meu din altă mamă.
Seara a trecut destul de repede, asa ca telefonul îmi suna iar numărul îmi părea cunoscut.
-Alo?
-Tae, sunt eu Shin. Te-am sunat de pe telefonul de firma.
-Tată,nu știam că ești la munca la ora 05:30 dimineață.
-Treburile de munca nu se rezolva de la sine, așa-i?
-Dar muncești mereu așa mult.
-Vino la mine la muncă, aș vrea să-ți explic un lucru pe care am ezitat să ți-l spun de când te-ai năsucut.
-Bine tată.
Am sărit din pat, las un bilet pentru Han de dimineață când se va trezi, și plec fără să mai las moment de gândire.
Răcoarea dimineții de septembrie face ca ochii mei să devină tot mai umezi și roșii.

Bună,este a doua mea carte pe care o scriu. Imi cer scuze pentru greșelile gramaticale pe care le găsiți pe parcurs. Spor la citit și sper să vă placă noua mea carte. Vă îmbrățișez cu drag♥️