ⒿⓄⓀⒺⓇ|Ⓥ|

-𝓣𝓲𝓶𝓹 -

Mă aflam la ora 06:00 pe străzile din Seul, mașina pe care o conduceam era neagră sunt șanse ca la poartă să pot intra.
Străzile erau așa goale,aglomerația nu era prezentă în diminețile astea. Ajuns la cladirea tatălui meu las masina la locul ei,unde parcam înainte să las totul în ceață. Intr-o clădire ca asta oamenii își petrec viață și timpul fără oprire. Totul era atât de straniu când ma gândesc că fără tata aici totul nu va funcționa normal..iar tot ce a clădit se va destrăma dacă se va atinge un fir de ac gresit la contractele ce erau pe cale să fie gata.
Ajung în fața biroului pe care scria numele lui,ciocăn de doua ori și intru apoi închid încet ușa pentru a nu repeta scena de aseara cu ușa din sticla de la intrare.
-Tae bine ai venit.
Se ridica de pe scaun,luându-mă în cea mai afectuoasa îmbrățișare pe care o primisem în ultimii 3 ani.
-Da tată.
Avea niste ochii așa calzi și plini de iubire în cat începeam să lacrimez dacă îl mai priveam foarte mult.
-Te-am chemat să-ți spun că timpul trece iar compania pe care o am astăzi va devenii a ta. Timpul meu se scurge încet iar eu vreau ca această clădire să rămână mereu într-o atmosfera și stare iubitoare.
-Adică timpul tau se scurge..
Stiam că mai avea de trăit încă doi ani.
-Asta era cel mai dureros lucru pe care ti-l pot spune..Am făcut foarte multe analize însă boala pe care o am macină oasele încet încet iar inima mea devine slăbită pe zi ce trece.
Tot ce spunea tata ma îngrozește din toate punctele mele de vedere,nu voiam să plece sub nici-o formă de lângă mine. Dacă va afla Loon de toată situația asta va înnebuni la propriu.
-Loon stie despre tot ce imi spui acum?
-Pe fratele tau nu cred că-l interesează atât de mult,mereu mama ta l-a crezut cel mai perfect când vine vorba de inteligență.
-Detaliu pe care nu vreau să-l aud,sunt amândoi niște hiene.
-Este primul fiu,trăsăturile lui nu se aseamănă cu ale mele.
-Motivul pentru care se poartă așa este locul lui de muncă. Uneori devii dependent să muncești non-stop și sănătatea se agravează.
-De când ai devenit Tae așa înțelept?
-Tată,am 24 de ani...crezi că mai sunt un copil?
-Mereu vei rămâne copilul meu mic,să nu uiți niciodată că te-am iubit din prima secundă în care mama ta te-a adus în casă. Erai de atunci frumos și semanai cu mine.
-Timpul trece si vremurile se schimba,pot spune că timpul pe care l petrec cu tine mă face cel mai fericit copil.
Cuvinele pe care tata le-a spus în tot timpul cât am stat de vorbă îmi veneau în inima adânc,le simteam ca niste bucăți de gheață.
-Ar trebuii să-ți găsești o iubita Tae,totul ar avea o altă culoare pentru tine.
-Nu,prefer să nu îmi bat capul cu iubirea acum.
-Ești sigur?
-Foarte sigur.
Apoi telefonul tatei sună iar eu mă ridic și ies pe ușă. Simțeam fiorii ce mă cuprindea cand mă gândeam la o clădire așa mare să fie condusă de către mine. Însă nimic nu este imposibil și voi accepta asta.
Mă amuza ideea tatălui meu de a-mi face o iubită. Nu îmi place sa-mi dedic timpul și iubirea pentru o persoană pentru că daca ea va pleca voi rămâne rănit. Iubirea este frumoasă,dar pentru un om ca mine nu poate face față.
Simțeam nevoia să mă întorc în timpul în cate eram un pusti în liceu,așa că am plecat spre mașină luând viteza până acolo. M-am oprit fix în fața porti de un maro șters,era un liceu vechi dar plin de amintiri. Aici l-am cuoscut pe cel mai bun prieten al meu Han,Luis,Damin si restul care nu mai stiu nimic de ei. Locul unde imi petreceam toată pauza era plin de copii care voiau să-i învăț câte-va stiluri de a mima cărțile. Niciodată nu am reușit să le explic în întregime din cauza lipsei de răbdare a lor. Aici am avut și unele probleme cu fosti mei prieteni până să dau de Han și Luis,erau niște oamenii care nu le pot explica comportalentul față de un om.
Încercam mereu să le fac pe plac până am realizat că nu vreau să devin cățeluș pentru oamenii care nu ar da doi bani pe mine. Apoi mi-am regăsit adevărata mea parte,m-am regăsit pe mine si am înțeles că nu merită să mergi oceane înghețate pentru persoane care nu ar face un pas in apa rece pentru tine.
Gandurile și sentimentele mele față de orice s-au schimbat cand am trecut clasa a 12a,atunci am reușit să aduc premii și reusite liceului și am aflat câte persoane numeam "preteni" totul a mers minunat. Am avut multe greșeli și piedici pe drumul meu însă acum sunt la facultate și voi reuși să trec peste toate părțile rele ce mi-le pregătește viața.
Am pasit în liceu,era o liniște de nedescris cred ca este oră. Mi-am făcut drum către cancelarie și am bătut încet în ușă.
Atunci fosta mea diriginta zâmbește fericită și bucuroasă că mă vede,eram elevul preferat pentru ea și mereu am fost văzut ca fiind elevul model pentru tot ce înseamnă reușite. De aici au pornit multe ideei că aș avea vre-o treabă cu diriginta însă erau doar zvonuri care au trecut cu înaintarea timpului. Mersul ei era lenes și putin apăsat puteai auzi de la o posta cum tocurile ei fac contact cu gresia dură.
-Tae,ce a trecut timpul. Ai crescut atât de mult.
-Da,doamnă Ior. Si dumnevoastră ati crescut.
Rasul ei era unul care te făcea să râzi,avea un ton ridicat și vesel.
-Glumeț ca în vremurile bune. Ce te aduce pe aici?
-Dorul de liceu. Am venit în țară acum 2 zile și voiam să-mi vizitez fostul liceu.
-Ce minunat,stiudezi ceva?
-Da,sunt la facultatea "Artos Delvi, Afaceri".
-Am auzit de ea, este super interesantă. Îți urez mult succes în tot ce vrei să faci.
-Vă mulțumesc,facultatea este bună din toate punctele de vedere să-ți pierzi din timp.
-Esti sigur?
-Vă spun sincer. Sunt anul II si tot ce am învățat în ea nu mă ajuta să fac ceva.
-Abia esti la începutul drumului Tae,crede în tine si nu te lăsa acaparat de toate ideeile negative.
-Vă dau drepate.
Atunci Ior mă îmbrățișează si pleacă spre cancelarie,era o doamna în jurul anilor 45 pentru că am fost prima ei generație. Voiam să intru în clasă mea însă locul unde ma antrenam cu Han, Luis și Damin,ei find mainile mele la orice concurs de cărți și jocuri. M-a atras să intru era totul plin de cărți părea o biblioteca veche și plină de praf. Aveam pozele noastre fixate pe colțul peretelui de la intrare,timpul meu,gândirea mea,atitudinea mea,scopul și ideeile mele vin din locul unde stau acum. Obișnuiam să stau cu orele aici pentru a nu ajunge acasă și să-mi petrec timpul alături de mama care îmi spunea despre fiul ei perfect.
Zilele treceau repede când eram la liceu în pauze,la fel și la ore. Timpul în liceu era foarte scurt desii mi s-a părut unul atât de lung.

Bună,sper să vă placă și îmi pare rău dacă întâlniți pe parcurs greșeli gramaticale.♥️