Misterul Cheii de Aur - applyfiction

Capitolul 3 - Convingere

    Taesung se uită cu coada ochiului la colegul lui de bancă. 97%, asta e cu 2 procente mai mult decât a luat el. Chiar dacă nu se poate observa pe chipul lui, e un pic impresionat. Respectul lui pentru Cole a crescut un pic și parcă începe să se gândească: "nu cred că să stai cu el e o pierdere așa mare de timp pe cât mă așteptam". Nu pare să-l deranjeze că va fi o nouă adiție a grupului, până la urmă, s-a arătat demn. A câștigat pariul și a impresionat chiar și cel mai țâfnos profesor.

  Ilias e de asemenea impresionat. Nu putem spune că l-a subestimat vreodată pe Cole, n-a făcut-o, însă totuși, să audă profesorul lăudându-l că a luat cea mai mare notă din clasă îl face să se simtă un pic mândru de el. Niciodată nu l-a văzut pe șaten ca fiind atât de rău, până la urmă, e doar un puști care a făcut câteva greșeli la viața lui, de ce să-l judece aspru?

  Donghun nici măcar n-a auzit ce a zis profesorul. E mult prea ocupat să scaneze fiecare atom al foii. 49%. A luat 49%. Nu-i vine să creadă. Pentru tot restul orei a scanat foaia aceea cu mai multă atenție decât își scanează câinele în fiecare zi ca să se asigure că totul e în regulă cu el. Și-a calculat punctajul de cel puțin 6 ori, confuz și un pic dezamăgit de faptul că nu a putut lua nici 50%. Este trezit din lumea lui de sunetul puternic al clopoțelului, ce anunță că ora s-a terminat. Nici n-apucă să ridice ochii din foaie și Cole deja plecase. A ieșit imediat după profesor și a fugit pe hol.

  — Știți unde s-a dus Cole? întreabă Donghun confuz.

  — Cel mai probabil a mers să le spună fetelor că va face și el parte din grup acum, spune Taesung  pe un ton plictisit, specific lui.

  — A reușit? strigă roșcatul, șocat de veștile astea.

  Prietenul lui dă afirmativ din cap. Nu e surprins că Donghun nu a aflat de asta. Sigur și-o fi găsit ceva de lucru cât timp profesorul vorbea. Stând cu el atât de des, a ajuns să învețe unele lucruri despre băiat, deși Taesung nu l-a lăsat niciodată pe chinez să afle prea multe.

  Roșcatul nu știe cum să reacționeze la această veste. Pe de o parte e mândru de Cole, dar pe de alta, nu e sigur dacă ar trebui să se bucure că acum băiatul va petrece timpul cu ei, nu pare că se vor înțelege bine. Cole e genul de persoană care privește lucrurile în principal într-o lumină negativă, exact opusul lui Donghun. Presimte că vor intra în unele conflicte din când în când.

*

  Ajuns în clasa lui Hori și Nari, Cole grăbește pasul pentru a ajunge în spatele celor două fete. Își pune câte o mână în jurul umerilor fiecăreia, băgându-se între ele și întâmpinându-le cu un zâmbet victorios pe chip.

  — Doamnelor, ce ziceți dacă fac eu cinste în seara asta și mergem la arcade? întrebă el, încercând să pară seducător și eșuând.

  — Ce vrei să spui? întreabă Nari în timp ce încearcă să-i înlăture mâna de pe ea într-un mod subtil.

  — Acum că suntem prieteni, ar trebui să ieșim în oraș împreună, explică șatenul.

  — Poftim? întreabă Hori confuză.

  Cole scoate o foaie împăturită din buzunarul de la spate al blugilor și i-o înmânează japonezei cu un zâmbet mândru pe chip.

  — Asta e imposibil, se aude vocea ei încet printre numeroasele zgomote din încăpere.

  Cole ia foaia înapoi și o pune de unde a luat-o. O trage pe Hori mai aproape de el, lăsându-și greutatea capului pe ea și începe să își facă planuri pentru seara aceasta. A așteptat momentul ăsta atât de mult! A visat la el de nenumărate ori, iar acum, nici nu știe ce plan să pună în aplicare. Ideea care-i surâde cel mai mult e cea de a merge la arcade să se joace tot felul de jocuri. Atât pentru că e relativ ieftin, cât și pentru că pare a fi o activitate plăcută și sunt șanse mici să fie refuzat de toată lumea. Explică atât de entuziasmat! Îți poți da seama de fericirea din glasul lui extrem de ușor, iar sclipirea din ochii băiatului atunci când își explică planurile celor două fete, face absolut evident faptul că seara aceasta va reprezenta cel mai bun moment din viața lui.