Liceul culorii sângelui

față în față

     Parcurg holurile liceului grăbită, uitându-mă în stânga și în dreapta. Arunc priviri în spate, nu aud nimic, nici măcar un pas în afară de ai mei, dar nu se știe niciodată când coșmarul se poate adeveri și el să-ți apară în față. Am întârziat la ora de literatură engleză și mă simt ca în povestea misterioasă pe care o comentăm zilele acestea. În hol e frig, toamna arată ce poate și vremea ploioasă și-a făcut simțită prezența de ieri, chiar dacă nu anunțaseră nimic la televizor despre asta. 

     Colegele mele de cameră nu au spus nimic toată seara. Amandine a venit din Franța și abia a intrat în clasa a unsprezecea, iar Kate din Regatul Unit a ajuns aici să ia cursuri vocaționale de muzică și pian, iar în weekenduri merge deseori acasă. Ea are o scăpare, dar noi ceilalți nu suntem așa norocoși. Nici Liliana nu a fost. Și nici Beatrice. 

     Nu se prezentase în cantină seara trecută, iar ea nu pierdea nicio cină. Câțiva dintre colegii seniori au căutat-o ore în șir, iar la zece noaptea au abandonat găsirea ei. Toți știau ce se întâmplase. 

     Aud pe cineva râzând și mă opresc. Inspir adânc și pășesc atentă, acum știu cum se simt animalele când sunt eliberate în pădure doar pentru a fi vânate. Dar când trec de baie îmi dau seama că nu e nimeni altcineva decât îngrijitorul curții, care râde de ghinionul de a-și fi murdărit papucii. Plec repede înainte să mă vadă și ajung în clasă.

     Când deschid ușa se face liniște în sală și toți își ridică privirile spre mine, unii dintre ei ridicându-se instant. 

     Profesoara încă nu a ajuns. 

***

     — De ce sunteți speriate? le întreb pe fetele care s-au așezat una în spatele alteia, ca-ntr-un rând.

     Tremură în fața toaletei fetelor și nu cred că e doar din cauza fricii. 

     — El... e acolo. 

     — Ce vrei să spui? Domnul de serviciu? 

     — Nu, îmi răspunde și își mută privirea în spate către celelalte. Vincent! continuă ea și îmi face semn.

     Mă încrunt imediat când aud și îmi verific mânecile bluzei. Am doar una dintre lame la mine azi. Încă de ieri noapte ne-au căutat camerele pentru a găsi vreo armă. Nu se mai întâmplase de mult ca cineva să atace criminalul liceului. Nu folosiseră acel cuvânt, dar nimeni nu e așa de prost încât să creadă treaba cu dispariția. Elevii aceia nu au dispărut pur și simplu, au fost omorâți. Și acum nici să-ți faci nevoile nu mai poți merge de frica lui!

     — Nu există deloc decență în liceul ăsta? întreb în timp ce intru nervoasă.

     Cele trei fete fug imediat ce mă aud, bombănind că sunt nebună. Furioasă poate. 

     Becul nu e aprins și când pun mâna pe întrerupător, aud o ușă scârțâind. Las întrerupătorul și intru în cealaltă încăpere unde unul dintre geamuri e deschis și ușa uneia dintre cabine se leagănă. Se deschide, se închide, iar și iar. Pășesc tiptil, dar nu e nimeni înăuntru și o trag pentru a nu mai face zgomot. Credeam că băile sunt mai curate decât cele de la fostul liceu, dar nimeni nu pare a se ocupa de mesajele „vom muri cu toții" și „suntem blestemați" dinăuntrul cabinelor.

     Când mă întorc să mă spăl pe mâini, îi văd chipul în oglindă. Simt cum aerul devine mai greu, chiar dacă teoretic e imposibil și înghit în sec, simțindu-mi limba uscată. Își ridică privirea și ochii săi îi întâlnesc pe ai mei. Rânjește, dar nu se întoarce și în drumul său răstoarnă săpunul, care alunecă pe gresia umedă. Nici nu pare să-i pese.

     — Ridică-l! mă surprind vorbind și parcă nu-mi recunosc vocea. Ce cauți aici?

     Ce cauți aici și de ce ucizi suflete nevinovate? De ce ai plăcerea aceasta dezgustătoare? Aș avea atâtea să-l întreb, dar cuvintele rămân în mintea mea. 

     — Nu știi ce greșeală faci, îmi răspunde calm și se întoarce.

     E puțin mai înalt, iar ochii lui de chihlimbar privesc prin mine. Mă întreb dacă îmi poate citi gândurile, dar zâmbesc și observ neînțelegerea de pe chipul său. Așa privesc și eu problemele la matematică. 

     Dar exceptând realitatea acelei științei, poveștile despre fantome sunt doar atât, povești. E în fața mea, în carne și oase.

     — Aici, îi spun mișcându-mi mâna prin aer, au voie doar fetele.

     — Și cine spune asta? mă întreabă și își ridică sprâncenele.

     — Bunul simț.

      Pentru un minut suntem prinși într-un joc în care niciunul nu clipește. Îmi simt bătăile inimii și respirațiile. Sunt pregătită să scot lama când apucă săpunul de pe gresie și-l aruncă-n viteză spre mine. Îl prind și îl strâng încât să nu alunece, apoi cu o aruncare îl lansez spre Vincent. Se ferește, iar obiectul se izbește de geamul de pe hol. 

      Nu îmi vine să cred ce am făcut, dar nu las să se vadă asta. Nu trebuie să par slabă în fața lui.

      — Nu credeam că există cineva așa de...

      — Prost la aruncări? Nu am fost niciodată bună la sport, ești atât de aproape și nu te-am nimerit, ai dreptate.

     Privesc direct în ochii lui și sper să nu observe nimic în neregulă cu vorbele mele în afară de curajul cu care îi răspund. 

     — Astăzi aveam o zi bună și tu ai îndrăznit să mi-o strici! Dacă vei implora în genunchi, poate te voi ierta.

      Pare chiar enervat de această dată. Stă în fața ieșirii din baie și nu aș avea unde să fug. Dar nu am venit aici să o iau la sănătoasa, ci să lupt. Amintirea surorii mele mă face să continui.

      — Tu măcar exiști să ai zile bune? 

      Mărește ochii și mustăcește. Își strâmbă colțurile gurii într-o grimasă amuzată. Chiar atunci se sună de intrare, iar clopoțelul parcă nu contenește să se și oprească. Vincent face un pas în spate și pentru un moment chiar cred că am scăpat, dar sunetul gutural pe care-l aud îmi mai dă de gândit. 

      — Ora opt, azi. Vino singură în mijlocul curții, lângă statuie. 

      — Și dacă refuz?

      — Îți ucid colegele de cameră, îmi spune simplu. Oh, nu te va ajuta ceea ce ai în mânecă! îmi zâmbește și dispare pe hol. 

      Alerg după el, dar holurile sunt goale. Din spatele meu încep să vină o mulțime de elevi și abia atunci se îmbulzesc să intre în clase. 

       Chiar am făcut-o. L-am provocat.

nu aruncați cu pietre 

Roșii primesc, îmi e poftă de-o salată.