In doi timpi

O mica drumetie

Avand in vedere ca Roy este capul acestei sarade, a venit cu o simpla directiva si o definitie a ce se va intampla:"Daca avem mici dificultati, vedem ce facem."
Era linistitor sa stiu ca Roy avea planul perfect in cazul in care am fi intampinat obstacole.
"- Daca aveti asteptari...renuntati la ele. Asteptarile sunt pentru evenimente cotidiene si momente de scurta durata."
Deci, pe scurt treaba sta asa...nimic nu este cert.
Toata saptamana va fi un calvar.
Luni ora 08:00 a.m.
Perfect. Primul curs. Avem un profesor destul de ciudat. Este exact ca vremea. Imprevizibil. Are momente cand este calm si emana o candoare care te face sa te simti bine, protejat. Apoi, brusc este artagos si agitat, creeandu-ti o stare de confuzie si nesiguranta.
Odata ce ai ajuns la portile iadului ai doua optiuni. 1. Intri si induri ce e mai rau. 2. Fugi cat poti de repede. Dar avand in vedere ca dupa iad urmeaza liniste si pace...voi intra.
Roy abia asteapta ora babacului. Spune ca seamana cu bunicul sau.
Pentru el crizele acestui batran, al carui nume nu il stiu si fac ore cu el de 3 ani, pentru "Colonel" sunt un izvor de rasete si amintiri. Cred ca nu am mai intalnit un astfel de personaj. Sincer, eu l-as omora cu tigaia pe babac, abia daca merge.
Cuvinte dure. Cam dure venind din partea mea pentru un astfel de om. Probabil a vazut si imperiul sumerian la cum arata. Probabil a copilarit cu Platon si Aristotel. Nu am de unde stii. Cum as putea sa vorbesc asa despre biata fosila? Sunt un "baiat rau". Ar trebui sa fiu pedepsit. Dar serios vorbind. Incepe sa ma sperie pe zi ce trece din ce in ce mai rau.
Ora 09:00 a.m.
In sfarsit un ragaz. Nu ma asteptam sa fie asa de calm. Este surprinzator cat de aprig si domol poate fi un om. Parca cineva construieate o piesa tragi-comica, incercand sa faca publicul sa rada si sa planga in acelasi timp. Este uimitor.
Oamenii. Niste fiinte previzibile, prin imprevizibilitate. Este o fiinta odioasa, dar blanda. Crancena, dar milostiva. Distrugatoare, dar creatoare. O fiinta a antitezelor. Prin esenta o antonimie nedefinita. Cu scopuri, teluri, vise, frici, si multe alte stari care se schimba brusc. Nu stii la ce sa te astepti. Grasi chinuiti care sunt cantareti cu voci de aur. Ochelaristi urati cu o inima de aur. Frumusei lipsiti de scrupule. Inteligenti lasi si ipocriti.
Acum eu...hmm..din criticat am ajuns critic. Oare cum am ajuns asa? Parca nu era corect sa judeci? Da. Asa e. Asta e termenul corect, "judec", nu "critic". Hmm.. cum as putea sa nu mai fiu asa?
Voi tacea. Da. Sigur va merge.
Nu. Stai. Pot sa tac din gura, dar mintea nu pot s-o opresc. Ce situatie....
Voi fi mai domol. Voi incerca sa fiu mai calm si probabil imi voi da seama daca gresesc.
Ce abstracte si intortocheate pot fi unele situatii.
Au trecut 2 ore. Mai am cateva. Una este libera. Voi avea timp si eu o ora pentru relaxare, cred.
Ora 10:00 a.m.
Este a treia ora de curs si simcer nu stiu ce se intampla cu Doug. Pare cam ametit. Nu l-am mai vazut de mult timp asa.
Este agitat. Emana o stare de neliniste, nervozitate, dar fizic nu ai cum sa-ti dai seama. Este un bun disimulant.
"-Doug, ce ai?
-Nimic. Sunt doar plictisit.
-Plictisit...
-Da...plictisit.
-20 de minute...
-Da.
-Ciudat.
-Sunt ciudat?
-Nu. Nu tu. Altceva.
-Aha."
Este cam anormal faptul ca Doug e "plictisit". In general este, "ne-plictisit". Domol.
Ceva nu se potriveste.
Este ora 11:00 a.m.
Am o ora libera. Doug e cam abatut. Si suficient de nervos. Ar trebui sa-l las in pace.
"-Sal'tare... ba..Matt.. -a spus Roy voios.
-Da.
-Ba...esti bine? (Si ca o deductie acum bunul si dragutule Roy probabil ma vei apuca de brat si vei vrea sa afli ce e cu Doug) Ba..stai...ceva e in neregula cu Doug asa-i?(Te rog lasa-l..... te rog lasa-l) Hai sa vedem ce are(NUUUUU...DE CE? DE CE? SI DOAR TE-AM RUGAT!!!)
-Hai mai bine sa-l lasam cu gandurile lui.
-Ce? Hai nu fi fraier. E coleg cu noi... hai hai sa vedem ce zice.
-Nu stiu ce sa zic.
-Nimic. Zic eu.
-Da...exact ce imi lipsea..."
Roy ma taraste exact cum taraste o copila de 3 ani o papusa mai mare ca ea. E umilitor. Si foarte deranjant. Nu stie ce e aia intimitate, solitaritate. Cred ca habar nu are ce iseamna cuvantul in sine "solitar". Ce am de patimit...
"-Zi ce ai. Acum. Sau te capacesc.
-Roy..nu acum.
-Zi ce ai. Mai stii cand nu ai vrut sa-mi spui ce era cu fata aia de vorbeai?
-Da....
-Ce s-a intamplat in seara aia?
-Mai legat cu capul in jos de stalpul de limina...
-De data asta te leg de sarma de rufe. Hai. Zi ce ai.
-Nu pot veni in..."excursie".
-De ce?
-Nu ma lasa a-i mei."
Tot ce mai lipsea...o criza de nervi din partea lui Roy.
"-CUM ADICA HU TE LASA.....A A A A-I TAI?! ESTE O GLUMA PROASTA? AI 20 DE ANI!!! INTELEGI? AI 20 DE ANI! MA-TA SI TAC-TU POT SA SE SPANZURE! NU TRE' SA EXECUTI TOTUL LA COMANDA! DACA TAC-TU ITI ZICE SA O FU-TI CE CEA MAI STRAMBA DINTRE STRAMBE O FU-TI?
-Pai....
-NU POT SA CRED! NU POT SA CRED! ATAT DE PROST ESTI? ESTI ASA TARE IN CLANTA CAND VINE VORBA SA TE IEI CU MINE LA CEARTA PE CE E ETIC, MORAL SI ALTE CACATU D-ASTEA...DAR NU ESTI IN STARE SA ITI INFRUNTI PARINTII, SA VORBESTI, MACAR, CU EI DESPRE ETICA SI MORALITATEA, DE A LASA PE CINEVA SA GANDEASCA SINGUR!
-Doug....are dreptate...imi pare rau, dar cam are.
-IN SFARSIT CINEVA IMI TINE PARTEA! DECI CE AI DE GAND?!
-Nimic...
-POFTIM?
-Nimic!
-HELLO LUME! HAI SA VEDETI UN FATALAU. II E FRICA DE TATI SI MAMI!"
E de rau....Roy trece la umilinta. Chiar o va face de oaie acum. Lumea se apropie de noi...aoleu...Doug sigur il va ucide in somn...
"-DA OAMENI BUNI...DA...ASA...VENITI VENITI! VENITI SA VEDETI O PRINTESA! CE E DOUG? TI-E FRICA DE TATI SA NU-TI MAI DA ROCHITA?! NU VEI MAI STA LA PALATUL REGAL? NU TE MAI LASA SA TE JOCI CU SCEPTRUL LUI?!
-Taci....
(Multimea) -Doamne ca fricos...bai da' poate are probleme....fatalau...tu ce stii?....homalau...ce fraier...mi-e mila de el...
-HAIDE DOUGGY...CE E? N-AI TUPEU? TI-E FRICA?"
I-a dat un pumn. Doug la lovit pe Roy. Lumea e cu susul in jos? Se invarte pamantul invers? Roy....zace pe jos....de la pumnul lui Doug..?
Nu se poate.
"-Roy...imi pare rau...dar m-ai provocat. Si voi la ce va uitati?
-Aaa..haideti sa ii oferim putin spatiu..hai Doug sa nu..mai facem si alte prostii..."
Tot campusul s-a golit. In zece minute nici urma de studenti.
L-am luat pe Roy pe dupa gat, eu un brat si Doug un brat.. apoi...l-am adus acasa.
Roy deschise un ochi.
Studiaza imprejurimile. Studiaza tavanul camerei. Studiaza masuta de cafea. Ne studiaza pe noi.
Se radica brusc.
"- Usurel Roy..usurel....
-Roy...ai cam intrecut limita acum. Ti-a dat k.o. din prima. Nu..
-Blablabla...a vazut toata lumea?
-Da, l-a vazut toata lumea.
-Asa. Perfect!
-Stai. Ce trebuia sa vada cine?
-Toti trwbuiau sa vada asta. Acum ca m-ai lasat lat nimeni nu se va mai legga de tine. Acum vei fi privit ca seful sefilor. Daca va vrea vreun narod sa se lege de tine, isi va aduce aminte ca m-ai dat gata cu o lovitura. Si sincer vorbind cine se leaga de mine?
-Adica tu ai vrut ca Doug sa para...labil?
-Poti spune si asa. Dar acum va fi lasat in pace. Si acum le-ai dovedit tuturor ca poti sa iti infrunti parintii spre deosebire de ei. Majoritatea fac facultatea asta de frica parintilor ca nu le vor mai da bani de buzunar si nunle vor mai face poftele. Acum vei fi respectat si vei fi luat si ca model si vei fi invidiat si temut.
-Grozav...multumesc Roy. Acum sunt o rama deghizata in cavaler.
-Ce? Nu-ti convine? Hai taci si vei vedea maine."
Nu am mai mergem la cursuri. Ne este prea lene. Stam si privim la televizor un documentar despre puscariasi. Si se pare ca Roy are dreptate. Nou-venitii care ii snopesc pe seful celulei sunt respectati si temuti. Facultatea. Si scoala in general cam pe acelasi sistem e. Il faci praf pe cel din varf si ajungi tu in locul lui. Si ai toate beneficiile.
Este ora 08:00 a.m. Este marti.
Ziua asta e speciala. Intram mai tarziu si iesim mai devreme. Suntem mai usurati. Cursuri mai usoare. Liniste. Multi considera ca nu mai trebuie sa vina. E liniste.
Ora 16:00 p.m.
Stau si privesc un album trimis de mama de acum ceva timp. Incerc sa imi aduc aminte de cate ceva. Cand mi la trimis mi-a spus la telefon ca ma va ajuta sa nu uit anumite chestii. Da. E dragut, e sentimental, e simbolic, dar...parca as vrea sa uit niste capitole.
Nu....mai bine le pastrez. Cu cat am kai multe amintiri cu atat mai frumoasa va fi viata. E dragut. E normal. Cred ca voi trage un pui de somn. Vreau sa imi revin dupa atatea amintiri.
Cat de obositoare poate fi o "drumetie pana in trecut"....