Și ura e o iubire VOLUMUL I (+16)

1. Pamantul arde

—Pământul către Abigail,esti printre noi?

Pufnesc exasperata la a nu știu cata remarca acida a mamei, bagandu-mi telefonul înapoi in pantaloni și dându-i toată atenția mea. Bineinteles ca pofta ei de discuții se aprinde doar atunci când sunt concentrata pe altceva.

—Oh la dracu cu asta, in ritmul asta îmi voi termina serialul atunci când îmi voi termina și viața. Ce arde ? Gesticulez rapid din mâini vrând sa-i dau de înțeles ca in momentul asta nimic nu e mai important decât terminarea serialului, ma chinui de prea multă vreme sa o fac. Îsi da ochii peste cap resemnata, reflecția ei fiind clară in oglinda retrovizoare, ma uit la ea șocata din bancheta din spate a mașinii.

—Hei termina cu aia, nu ai voie sa îți dai ochii peste cap in timp ce conduci. Și mai mult de atât, din cate văd mâinile tale nu sunt îndreptate in poziția de 10:10, sa stii ca dacă continui sa fi o mică rebela la volan îți pot calcă pe urme. Îmi folosesc vocea sarcastica făcând-o sa își miște capul.

-Foarte amuzant Abigail! Te rog nu schimba subiectul. Mi-ai face o mare favoare dacă m-ai asculta puțin fără ca ecranul ăla sa îți răpească atenția. Spune uitându-se ținta la mine in oglinda retrovizoare nedându-mi șansa la replica. Știu ca esti suparata pe mine, ai tot dreptul dar nu e nimic ce pot face. Legal vorbind dacă nici aceasta vara nu ți-o vei petrece la tatăl tău , ma poate da in judecată ca nu îl las sa își vadă copilul sau sa petreacă timp cu tine. Știu ca toate astea sunt noi pentru tine dar tot ce vreau e sa fi deschisă și sa înțelegi. Ma pun in locul tău și îți inteleg durerea, îți cer doar sa mai aștepți un an pana când vei fi majora și nu v-a mai avea dreptul asupra ta.

Lilith Gabriella Parker tocmai ai vrut sa împachetezi un mare cacat intr-o cutie frumoasa de cadou dar nu prea ti-a ieșit.Bomban in gadul meu fixandu-mi privirea pe fereastra, având sa dau de sutele de mașini de pe autostrada aglomerata care ne va duce in Seattle. Încerc sa îmi limpezesc capul de fiecare gând ce îmi provoacă crize de nervi și ma fac mai comoda in scaunul tare al mașinii vechi a mamei sperând sa ma fac una cu ea.Stomacul meu scoate un sunet ciudat, semn ca e timpul sa mănânc ceva iar mama începe sa rada.

Fără sa vreau in cap mi se formează imagini din ultimii ani in care tata i-a "petrecut" lângă noi. Nu a fost niciodată un tata rău, dar a fost un soț teribil . Vazand-o pe mama atât de nefericita și chinuita in timp ce creșteam m-a afectat foarte tare de aici și sentimentele de repulsie pe care le am fata de bărbatul care ar fi trebuit sa își protejeze familia de rău, nu făcând exact contrariul.

Niciodată nu i-am spus-o dar sunt foarte mândra de mama mea! Pentru faptul ca a avut curajul sa își ia pana la urma viața in mâini și sa lupte pentru binele nostru. Ani întregi am stat prin tribunale dat find faptul ca de fiecare data când judecătorul ii dădea mamei custodia mea permanenta, tata venea cu ceva care incrimina toată situația, probabil dând mita judecătorilor și din nou o luam de la capăt. Pana când in viața lui a apărut Jessica Morgan, in urma cu 3 ani cei doi și-au unit destinele, Doamne ajuta el își luase gândul de la tot ce însemna trecut și avea sa ne lase in pace.

Pana acum.

Țin minte și acum repulsia pe care am avut-o atunci când nenorocitul a avut tupeul sa își pună avocați sa trimită mamei tot felul de scrisori aducându-i la conostinta ca judecătorii au acceptat ca eu sa îmi petrec toată vara in custodia lui, doar pentru ca așa i se sculase lui. La dracu, înnebunisem! Crede ca își poate baga oricând vrea bocancii plini de nămol in viața mea.

Sunt sigura ca el crede ca o sa îl primesc înapoi in viața mea cu mâinile deschise dar așa ceva nu o sa se întâmple. Nu după toate rahaturile pe care le-a făcut mamei. Nu dupa ce timp de 3 ani nenorociți nu m-a sunat măcar odată sa vadă dacă am murit sau nu. Nu după ce am tânjit atât de tare după o prezenta masculină in viața mea atunci când eram mică și vedeam cât de frumos se înțeleg prietenele mele cu tatii lor. Nu o sa-l las pe Arthur Blossom sa între din nou in viața mea doar ca sa plece când mi-e lumea mai draga! Fac asta pentru ca așa e corect din punct de vedere legal, dacă ma încăpățânez ca un copil i-as putea face mamei probleme mari.