Și ura e o iubire VOLUMUL I (+16)

2.91 de zile

Aproape ma inec cu aerul atunci când ajung in fata conacului impunător Blossom. Știam ca s-a îmbogățit in ultimii 10 ani, dar la dracu asta e un adevărat palat. Încerc sa îmi maschez mirarea amintindu-mi cui îi aparține și singurul sentiment rămas este greața. Îmi dau pentru a mia oară ochii peste cap văzând ca nu ma așteaptă nimeni la usa conacului,nu tu bun venit, nu tu ce bine ca n-ai murit . La ce ma așteptam? Sa ma aștepte cu baloane? Încerc mereu sa îmi reamintesc ca mai bine nu îmi fac așteptări prea mari ca sa nu fiu dezamagita, dar se pare ca asta e un defect de al meu.

Îi trag bagajul majordomulul din mâna și urc nervoasa scările, ajungând la usa imensa din lemn masiv deschizând-o,fara sa mai bat, sau sa sun la sonerie. Rămân pentru a doua oară aproape fără aer când ochii mei dau de luxul din interior dar îmi revin repede atunci când văd cine ma așteaptă, neclintit, stand cu spatele, in sufrageria imensa. Chiar dacă nu-i văd fata, știu ca e el.

Îi ia câteva secunde pana sa își dea seama ca cineva e in spatele lui la usa. Își întoarce repede capul facandu-ma sa tresar și pot vedea uimirea pe care o are atunci când vede ca sunt eu. Ochii lui albaștri fac repede contact cu ai mei și nu pot nega faptul ca, a rămas la fel. Omul nu a îmbătrânit deloc. Deși are o vârsta considerabila, 47 de ani, cineva care nu-l cunoaște nu i-ar da mai mult de 35.

Își drege repede glasul venind mai apoi spre mine. Lucru care ma face sa ma dau cu câțiva pași înapoi el neobservand asta.

-Abigail, Doamne ce mare te-ai făcut, uita-te la tine.Vino aici! Spune repede deschizându-și mâinile in ceva ce părea a fi o îmbrățișare. Ma dau scârbită cu un pas înapoi , uimirea citindu-se pe fata lui.

-Nu ti-as recomanda sa faci asta, am transpirat foarte tare din cauza căldurii, hai sa o lăsăm pe alta data. Ma scuz eu fals, scanând repede femeia care se poziționase in spatele lui cu câteva secunde in urma. Și nu îmi pot stăpâni uimirea,făcând ochii mari atunci când observ ca trăsăturile ei seamănă foarte mult cu cele ale mamei. Ha. Nenorocitul a căutat-o in orice femeie, careva-sa-zică.

-Jessica ea e Abigail. Aby ea e Jessica. Ne face rapid prezentările eu încercând sa mimez cel mai fals zâmbet posibil atunci când dau ușor mâna cu ea.

-Am auzit foarte multe despre tine Abigail ma bucur sa te cunosc insfarsit. Doamne Arthur,chiar seamănă cu tine. Vorbele ei m-au făcut sa îmi întorc instinctiv capul spre el, vazand ca se uita cu admiratie la mine. S-o creadă el ca ma poate pacălii cu teatrul asta.

-Sa știți ca sunt foarte obosita, dacă se poate as vrea sa îmi fac un dus și sa ma odihnesc puțin.Gesticulez dramatic din mâini facandu-o pe Jessica sa Rada și sa aprobe frenetic din cap. Arthur se apleacă după bagaj vrând sa ma ajute cu el dar îl iau repede din mâna lui spunând ca nu am nevoie de ajutor. Dezamăgirea pe care o simte se vede clar pe fata lui. Își lasă mâinile pe lângă corp deplasându-se mai apoi in cealaltă parte a conacului.

Am urmat-o pe Jessica pe scările imense și incredibil de lucioase ale conacului fapt care arată ca a fost spălat pe jos foarte recent și înainte sa îmi dau seama ma prind cu putere de bara de lemn atunci când picioarele mele aluneca pe gresia uda. Nici nu am ajuns bine și dracii ma vor moarta, îmi spun in gând dându-mi mai apoi ochii peste cap. Nimeni nu e de vina ca nu sunt eu atenta , îmi repet.

Jessica ma conduce pana in camera in care eu urmează sa conviețuiesc timp de 3 luni și încerc din răsputeri sa nu ma las uimita prea tare de tot ce se afla in ea. Patul imens îmi face deja cu ochiul și nu ma pot gândi decât la ce bine voi dormii in el la noapte. Totul este aranjat cu bun gust, probabil un arhitect a aranjat toată casa. Pufnesc fără sa vreau atrăgându-i atenția Jessicăi când îmi dau seama ca camera asta e cât jumătate din apartamentul in care locuim eu și mama in Portland.