Romantică

5 2 0
                                    

Dac-aș fi o noapte de vară,
Tu ai fi felinare pe străzi.
Dac-aș fi o iarnă geroasă,
Tu ai fi grămezi de nămeți.
Dac-aș fi un câmp cu flori,
Tu ai fi un roi de albine.
Dac-aș fi o pasăre în zbor,
Tu ai fi cer fără nori.
Dac-aș fi un portret străin,
Tu ai fi cel care m-ar recunoaște.
Dac-aș fi o poezie de dragoste,
Tu ai fi în primul vers.
Dac-aș fi orizont îndepărtat,
Tu ai fi acolo lîngă mine.
Orice aș fi eu,
Nu aș exista fără tine.
~~~
Romantic nu e omul care îți cumpără flori, dar cel care cu un fel anume de a te privi în ochi- te încălzește, dă nourii grei în părți,de pe gândurile tale îngreunate de nevoile cotidiene. Fără cuvinte, vorbiți din priviri, astfel citești pe față, în ochi, gândurile și emoțiile, bucuria și teama, speranța și tristețea, orice are el să-ți spună și ce ascunde.
Când visam mulți ani la rând că voi scrie o carte, știam că istoria va veni la mine, dar îmi imaginam să fie un vis și trezită de dimineață să scriu în fugă tot ce îmi aminteam. Dar nu știam că eu deja făceam parte dintr-o istorie. Am avut nevoie să privesc totul din poziția de spectator că să-mi dau seama de acest lucru.

Îmi imaginam că dragostea trebuie să fie ca la lebede, gingașă și unică, iar după o despărțire îi numeam "chip de lut" așa cum citisem în poezia lui Eminescu. Însă nu sunt eu un geniu, sunt o femeie de rând, care ar putea găsi un bărbat de treabă și să nu mai caute. Sau tot ca opțiune, ar găsi un lucru pentru care și-ar sacrifica viața , cu care ar fi prea ocupată, ca să își amintească de singurătate. Versiuni erau multe, dar nu toate se prind de mine , unele alegeri îmi sunt străine și aș trăi viața altcuiva daca as face-o.

Cum e el- bărbatul pe care îl aștept?
Să scrie poezii?
Să mă cuprindă noaptea?
Să îmi rabde plânsul?
Să mă facă să zâmbesc. Cred că dacă este bărbatul meu, e destul doar să îl văd, că să deseneze un Soare pe fața mea.

Ca prințesa în castel, așteptam prințul, dar în zilele noastre fetele se salvează singure. Îndrăgostită și independentă, așa am descrie femeia modernă, care poată să muncească pînă târziu pentru existența sa, și tot ea- iubitoare  și dominată de bărbatul pe care îl iubește. Bună și rea, cuminte și rebelă, totul într-o persoană.

Eu însă sunt mai mult compusă din anxietate, înainte de orice eveniment important mă apucă panica. Așa sunt eu. Iar dragostea face situația și mai grea, pentru că îndrăgostiți suntem obsesivi-compulsivi , adică pacienții de vis a cîtorva medici de odată. Trebuie să fiu atentă și să am grijă de mine.

Roșu sau negru ? Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum