Roșcată

1 1 0
                                    

Mi-am vopsit părul în roșu. Era o culoare furată de la semafor. Mi-am făcut buzele tot roșii, dar ceva mai natural. Am pus pe mine un maiou galben cu o inscripție roșie,  peste care o bluză verde și blugii albaștri. Aveam tot tricolorul pe mine. Atunci mă gândeam eu " galben e de la lumină, roșu de la dragoste, verde de la viață ".
Sunt viață, dragoste și lumină.
Adesea când nu mă simțeam bine îmi vopseam părul în rosu. Nu-mi ajunge dragoste?
Sunt foarte tristă. Sau am nevoie de atenție de la cei din jur?  Să observe că sunt in depresie, că nu sunt echilibrată și să mă ajute cît încă nu este prea târziu.
"Roșul ajută?" Auzisem o glumă pe un canal de comedie. Era mai degrabă o întrebare retorică, căci nimeni nu știa cum să răspundă, dar râdeau la ea.
Eu însă știu că uneori Roșul este unicul care te salvează. Este alegerea corectă. Doar o culoare , dar cu multe înțelesuri, poate fi stop sau acțiune , dragoste sau agresiune .

Pentru că depresia venea la pachet cu atacuri de panică. Trebuie să menționez că și având atac eram romantică. Având frica cea mai mare să mor fără ca să iubesc pe cineva și să fiu iubită de acea persoană, pe lângă care se adăuga frică să leșin și deloc că într-o poveste, prințul să nu mă sărute. Să mă usuc cu timpul și să îmi sfârșesc viața în singurătate. Pentru că nu mă iubește cineva, pentru că nu am găsit prințul meu. Știu e chiar că din Frumoasă Adormită, dar atacul de panică rareori e rațional , niciodată nu e rațional, dar în acel timp se proiectează niste temeri adevărat din mintea noastră. Așa că am atras ceva mai multă atenție la lucrurile de care mă tem, pentru că există ceva în acele momente neplăcute. Simptomele se asemănă între ele, dar fricile lăuntrice mai rar. Fiecare cu traumele și amintirile sale, le poartă ca un sac greu în spate.

Au urmat cîteva luni de terapie, în care pe lângă medicamente, aveam un obiect de culoare roșie în fața mea.  Care mă încălzea și îmi aducea aminte că atît timp cît mai sunt eu și dragostea e vie. Mă așteaptă undeva în viitor pe o bancă în parc...

Roșu sau negru ? Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum