Oboseala ei de abia se mai simtea. In sfarsit a sunat ceasul si a putut sa se trezeasca si sa se pregateasca pentru festival. Nu era cine stie ce, dar avea loc doar de doua ori pe an si toata lumea din Konoha se bucura de el. In mijlocul satului, unde era piata, acum era plin de casute mici de lemn cu tot felul de bunatati precum torturi, fursecuri, colaci, cozonaci, dulciuri, si nu numai mancare delicioasa. Erau si expozitii de lucruri facute de mana, erau concursuri, intreceri si mai ales muzica si petrecere. Nu aveai cum sa nu te simti bine, toata lumea era binedispusa si te inveselea.
Inca de dimineata incepea, si era deja ora 10 cand cele doua fete au plecat de acasa. Coven avea o manta lunga, neagra, din stofa groasa, una pe care a primit-o de ziua ei acum cativa ani dar nu o purtase niciodata pentru ca ii era mare, iar Dee era imbracata intr-un palton de catifea si blugi negri. Amandoua s-au aranjat si s-au facut frumoase pentru evenimentul din acea zi.
Ajunse acolo, s-au intalnit cu Sasori, un tip roscat, si Nagato, logodnicul lui Dee. Dupa ce Sasori i-a dat un cot in coaste lui Nagato, i-a facut cu ochiul si l-a salutat, s-a pierdut prin multime. O vai, si el imediat a venit s-o imbratiseze pe Dee. In primavara aveau nunta, mai vreo 2-3 luni. Coven era bucuroasa pentru ei, se cunosc de mult timp si a stat atatia ani sa o asculte pe Dee cum ii tot povestea la nesfarsit de el si cat de mult il iubea si vroia sa-i fie sot, si uite acum ca i s-a indeplinit dorinta.
Mai tarziu Coven a plecat de langa cei doi. S-a plimbat printre oameni si a icercat sa mai vorbeasca cu unul-altul, dar discutiile au fost scurte. L-a intalnit si pe Deidara, un tip pe care a pus ochii inca de cand a fost prima oara in Konoha. Avea parul lung si blond, ochii albastri si o innebunea. A petrecut putin timp cu el la un vin fiert, dupa care a decis sa ramana singura o vreme.
A ajuns undeva langa padure, unde nu era absolut nimeni. Era o carare seaca, care ducea la un podulet frumos peste un parau. Acolo a decis sa mearga. Era locul ei preferat. Podul era arcuit, in stil chinezesc si avea un acoperis de lemn lucrat frumos. Apropiidu-se de el, a zarit pe cineva acolo. Deci nu era singura care mergea acolo de placere. Se pare ca acel om dadea paine la pesti. Purta o roba rosie si avea o palarie conica care-i acoperea fata. A vrut sa vada cine era, parca si vecinul ei avea asa ceva. Poate apuca sa vada si pestii.
Pasind pe pod, scandurile lui vechi au sunat incet, lasand-o pe Coven sa-si continue drumul pe ele. Omul acela inca statea peste marginea de la pod, privind pestii. A ajuns langa el si s-a aplecat si ea peste balustrada. A zambit cand a vazut acei pesti frumosi din apa, dupa care l-a salutat pe om.
"Salutare si tie," o voce ragusita i-a intors privirea spre el, "Coven-chan."
"Or..." inima i-a stat in gat, vazand cine era defapt langa ea. Da, era chiar el, chiar acolo, singur cu ea, doar ei. Dar cum de n-a vazut-o si pe asta venind? Cum sa nu-si fi dat seama de la bun inceput ca era el? Chiar nu a mai stat sa studieze detaliile, mainile albe si parul lung, negru ce atarna pe umerii lui? Cum sa fie asa nesabuita?!
Acum statea incremenita si tremura de frica langa el. "Dar ce faci aici numai tu?" Coven s-a chinuit sa raspunda.
"Vreau doar sa stau singura..."
"Ce ciudat. Hmph... esti inconjurata de lume care te apreciaza si vrei sa stai singura," a spus dezamagit in timp ce a mai aruncat paine pestilor, "Dar de unde sa stiu eu cum e... poate nu este asa cum cred."
"..." Coven isi potolise tremuratul. Orochimaru nu parea in stare de nimic acum, parea... deprimat. Vocea lui era de abia audibila, nici nu o privise in ochi pe Coven, nici nu ranjea. Stand amandoi si privind surafata apei, ceva cazuse in ea, facand-o sa se miste. Nu erau pestii, nici painea. Cateva unde s-au pierdut in stralucirea ei, moment in care Orochimaru s-a retras brusc si s-a intors cu spatele la ea.
