cap 1

49 5 4
                                    

Alerg agale ,lovit de picăturile ploii dense ,în tălpile goale în plina noapte.
Oricât de repede fug,ma simt urmărit oriunde as merge.
Credeam ca sunt paranoic dar aparent secretele lumii acesteia sunt mai adânci decât ai crede.
Sunt dezamăgit de mine ca nu am fost în stare sa îmi ascult intuiția.

*Cu doua ore in urma*

Ayden pov

Ma uit atent la știrile locale straduindu-ma sa mi dau seama ce vorbeau idioții aceia despre politica.
Timp de 3 ore m am holbat la ecranul televizorului încercând să deslușesc cuvintele lor dar fara nici o șansă.
Plictisit, închid televizorul așezând telecomanda lângă mine pe canapea.
Simțind ca ma ia o migrena deci ma decid sa mi fac o cafea și sa ma pregătesc sa ies la o țigară.
În timp ce aștept sa se facă cafeluța am plecat în căutarea pachetului de țigări. Ironia sortii fiind sa le găsesc lângă aparatul de făcut cafea după ce le am cautat timp de 30 minute prin toate colturile casei si în toate gecile posibile.
Trag geamul glisant și pun cana de cafea pe măsuța de pe terasa,urmând sa ma așez pe scaun.Îmi aprind o țigară și urmăresc frumusețea peisajului.
Vântul bătea lin iar norii închiși la culoare amenințau pământul cu primele picături de ploaie. Îmi aud telefonul sunând în dormitor asa ca îmi pornesc pașii rapid ,încercând sa prind persoana la telefon înainte sa îmi închidă. Ma uit la ecranul telefonului și îmi dau ochii peste cap. Numele contactului:meditații 26 Mama unui copil pe care îl meditez ma suna sambata la ora 7 după-amiaza. Oamenii aceștia nu știu ca sunt un om normal și mai am nevoie și de câte o pauza? Am obosit psihic.
Răspund punând femeia pe difuzor și îmi plimb pașii leneș înapoi pe terasa.

-bună Ayden sper ca nu te deranjez ,spuse femeia al cărui nume nu mi l pot aminti, pe o voce pițigăiata

-ba chiar deloc domnișoară,e chiar o placere sa dialoghez cu a ta persoana ,spun eu pe un ton ironic

-oh te rog am acuși 42 ani ,nu îmi spune domnișoară, ma faci sa ma simt adolescenta din nou..nu ca nu mi ar plăcea dar vorba vine ,spune ea chicotind.

-bine dacă asa vreți doamna

-nici asta nu suna prea bine...ce ar fi sa mi spui doar Ramona? (Oh deci e doamna cu punga groasa)

-okay Ramona...deci...cu ce ocazie ma sunați într o zi atat de minunata? spun eu sorbind incet din cafeaua pregătită adineauri.

-fiul meu are mâine examen la matematica iar eu abia acum am aflat,spuse ea scurt si apasat semn ca aceasta propozitie nu a fost adresata doar mie ci si probabil baiatului ei, care asculta conversatia . Oricum , crezi ca te-ai putea deranja sa îl meditezi în cammmm..(lungește ea)

-sa îl meditez?dar e aproape 8 seara ,plus ca am seara ocupata și nu știu dacă pot sa mi elib-

-plătesc oricât este nevoie. Știi ca am încredere în tine și chiar nu mai vreau ca idiotu de fi-miu sa mai pice la o materie .

-doamna nu pot sa îmi dezamăgesc amicii și în seara aceasta. În ultimele săptămâni doar am dat meditații în timpul liber și nu am mai avut timp de ei .

-iti trimit adresa mea din nou în caz ca nu ai reținut o .Pana la 8 sa fii aici. Discutam plata la fata locului,știi ca nu ma zgarcesc. spune ea și îmi închide telefonul în nas.
Oftez si ma ridic indurerat de pe scaun.
Pai...in acest caz se pare ca o sa fumez țigara de care ziceam pe drum.
Ma imbrac alene și ma pornesc spre casa Ramonei
Ploaie începe usor, usor a se inteti, iar eu îmi blestem zilele ca nu mi am luat o amarata de umbrela. Îmi pun gluga si ma concentrez pe drum încercând sa nu calc în vreo balta.
Analizez persoanele de pe strada atent și rad în sinea mea ,toți fac același lucru,grăbesc pasul spre case sau spre un adăpost pentru a nu-și uda hainele,eu însă, merg incet. Imi place ploaia...dar faptul ca hainele mele or sa fie pe jumătate ude când o sa ajung la casa femeii nu suna prea bine.
Într-un sfârșit nimeresc adresa și apas butonul soneriei si astept in liniste un raspuns
Ușa mi a fost deschisa de un pusti de șaptișpe ani cu o fata nu prea primitoare. Îmi cobor privirea în jos și observ ca purta doar un prosop și încă ii cădeau stropi din par. Ma invita în interiorul casei și îmi zice sa mi las încălțările la ușa și sa l aștept pe canapea cât își schimba hainele și o cheamă pe mama sa.

noaptea pacatelor [boyxboy]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum