Lupta Pentru Speranță

Capitolul 5

   

Era înăuntru. În cabinetul directorului. Ella a putut observa pe un perete al camerei o bibliotecă cu mii de cărți înăuntru. Pe ceilalți pereți, erau medalii de toate felurile și din toate timpurile. Pe un scaun din piele, în fața unui birou se afla un domn cam de 60 de ani.  Acesta citea o carte cu copertă vișinie, dar ruptă. Ella a încercat să spună ceva, dar bătrânul a oprit-o.
- Știu ce s-a întâmplat. James,  de ce ai făcut asta?
- Ah....
- Ella, îmi poți spune tu?
- Păi, din ce am înțeles, băiatul acela Natalien s-a luat de sora lui, Ina. După aceea el i-a tras un pumn în burtă...
- Mai știi altceva?
- Am. Da. Tot Natalien a făcut-o vacă pe Ina...
- Foarte urât din partea lui, dar mă bucur James, că ai învățat să ții la anumite persoane.
- Mda...
- Voi sta de vorbă cu Natalien personal. Acum, vă puteți duce la ore. Nu vreau să întârziați prea mult.
- Bine, domnule profesor. Zic eu și James o dată.
Ella, a ieșit vârtej din cabinet. A întârziat aproape toată ora. După părerea ei, nici nu mai avea sens să se mai ducă. Mai erau doar 5 minute.
De plictiseală, Ella s-a dus în curtea școlii. Erau câțiva elevi care învățau. Fata s-a dus într-un loc unde era iarba tăiată. S-a așezat jos și și-a luat o carte in geantă. Trebuia să mai studieze de această Academie. Nu știa mai nimic despre ea.

    Mai târziu, un profesor a venit spre ea.
- Ella?
- Ah. Da?
- Ai putea să vi puțin cu mine până undeva?
- Da, cred...
Ella și-a pus cartea în geantă și a pornit spre profesor. Acesta a intrat în școală, iar apoi a urcat scările până la etajul 5.
- Ella, te-am chemat până aici, deoarece ne mai trebuie un elev pentru examenele și concursurile din primăvară și vară. Vei avea premii la fiecare dintre ele. Te interesează?
- Amm, da, cred...
- Perfect! Atunci, vei primi orele suplimentare. Acum, te poți duce la ore.
- La revedere!
- La revedere!
Ella s-a dus către următorul curs. Și-a scos cărțile din geantă și a pus-o în vestiarul său.
Când era pe drum, i voce s-a auzit în toată școala.
- ASTĂZI NU S EVOR MAI FACE ORE! UNUL DINTRE PROFESORI A DISPĂRUT!
Ella s-a uitat mirată spre sala mare. Era imposibil ca din prima zi de cursuri să se anuleze tot. Cum ar fi putut să învețe pentru examene și concursuri? Era imposibil să-și i-a alocația de la școală.
- Ella! Te-am găsit. Domnul profesor Tiril m-a rugat să te conduc la tine în cameră. Cred că știi că nu se mai fac azi cursuri.
- Mda, știu...
James a condus-o pe Ella până în fața camerei sale. Când fata a intrat în cameră, băiatul a plecat spre partea cealaltă a coridorului.
- Oh. Hey.
Niciuna dintre colegele eu nu i-au răspuns. În acel moment, Ella se simțea extrem de ciudat.
- Nu vorbim cu un Dragon de Apă. Ne este inetrzis nouă, Dragonilor de Foc.
- Dar, ce am făcut greșit?
- Nu trebuia să vi la școală în mijlocul semestrului unu. Ai pierdut o grămadă de materie și în plus nu știi nici măcar unde se află clasele.
- Dar, o să învăț! PROMIT!
- Nu acceptăm promisiunile!
Ella s-a dus repede către biroul ei. Și-a luat stiloul și călimara de cerneală din geantă. Trebuia să scrie urgent o scrisoare pentru mama sa.

Dragă Mamă,
     Nu-mi place deloc aici! Colegele mele de cameră mă urăsc! Te rog, vin-o să mă iei și să mă duci acasă!
      
                                                                  Ella
Fata a împachetat frumos scrisoarea și a pus-o într-un plic de culoare gri. L-a stârns în mână, iar acesta a dispărut.

    Aproape se întuneca. Ella era extrem de plictisită. Nu făcuse mai nimic toată ziua!
Noroc căci colegele ei de cameră dormeau. Fetița s-a strecurat până la ușa camerei. A deschis-o încet. Era liberă!
S-a dus spre partea stângă al coridorului. Lângă un perete al coridorului, a putut observa o fată care stătea acolo.
- Uh. Hey! Ști tu ești plictisită?
- Mda... Acum trebuie să mă duc în cameră.
- Ai colege?
- Nu. Au plecat.
- Aș putea să stau cu tine? Colegele mele mă cam urăsc.
- Da, cred. Îți teleportez eu bagajele.
Ella s-a dus împreună cu cealaltă fată spre înainte. În capăt se putea observa o ușă de culoare roșie. Perdelele era trase.
Când Ella a ajuns în dreptul perdeleleor, cealaltă fată a deschis ușa cu o cheie minusculă de foc.
- Bie. Ai venit în camera 14! Bagajele tale sunt aici. Le-am teleportat eu.
- Mulțumesc!
- Cu mare drag! Acesta e patul tău. Biroul e cel de lângă geam.
- Bine!
Ella s-a  dus la bagaje. Și-a pus carțile în pupitrul biroului. S-a așezat pe scaun și a început să cutească despre Dragonii de Apă. După părerea ei, erau misterioși.

       Cerul negru se așternuse peste orașul Londra. Academia era mai pustie ca niciodată. Totuși, câteva mișcări se puteau auzi dacă erai atent. Ella, se foia neliniștită în noul ei pat din camera 14. Față de colega ei, ea încă era trează. Nu putea închide ochii.
- Ar trebui să dormi la ora asta.
- Nu pot.
- Atunci, haide să mergem afară.
- Dar, ne vor prinde profesorii...
- Nu mergem pe drumul principal. Vom sări pe geam.
- Bine...
Cele două fete sau ridicat din pat și s-a dus la fereastră. Prima era colega de cameră a Ellei.
- Apropo, mă numesc Isabel!
- Ella.
Isabel a sărit jos. Când Ella se uita la ea, era speriată. Cum va putea face asta fără să moară? E imposibil! Pe neașteptate, o vrajă portocalie
a împins-o pe geam.
- Stai liniștită! Te prind eu cu o vrajă.
Ella a închis ochii. Aproape de pământ, sub ea a apărut o vrajă de culoarea portocalie. Aceasta a ridicat-o pe două picioare.
- Felicitări. Nu mulți oameni pot face asta. Ai avut noroc că te-am prins eu
- Mda...
- Acum haide. Nu trebuie să ne prindă nimeni pe aici. Mai ales la ora asta.