Lupta Pentru Speranță

Capitolul 6

 

    Mergea împreună cu Isabel pe lângă pereții școlii.
-  Haide pe drumul principal. A zis Isabel.
- Nu. Ne vor prinde. Trebuie să găsim altă cale...
- Nu mai avem alta...
- Lasă-mă să mă gândesc.
- Bine...
Nu știa ce să facă. Orice idee pe care o avea în cap, ori era una proastă ori era imposibilă.
De odată, și-a amintit de ceva.
- Isabel! Am putea să călătorim în timp.
-Nu e o idee rea.
Cele două fete au arătat săbiile iș au făcut portalul. Ella a intrat prin el, apoi, a intrat și Isabel.

    Era în cameră. Se pregătea să sare gemaul. Dintr-o dată, o vrajă portocalie a aruncat-o pe geam. Aceasta a și prins-o.
- Ne vom vedea clonele. Ai grijă să nu te observe.
Fix în acel moment, doi badigarzi au început să alerge după clonele fetelor. Când ei erau destul de departe, Ella a alergat spre poartă.
- Haide.
Fetele au ieșit afară din Academie. Să spunem așa, acum erau libere.
- Trebuie să ajungem la castel până la răsărirea soarelui, astfel ne vom certa rău cu profesorii și directorul.
- Da. Acum, ce facem?
- Haide în pădure. Ne putem plimba pe acolo.

    Niște pași se auzeau pe holul școlii. Era ora de verificare a elevilor. Fix atunci, fata numită Lorena, a ieșit din cameră și s-a dus spre profesor.
- Domnule Profesor!
- Da? Ce cauți la ora asta aici?
- Colega noastră de cameră a dispărut cu tot cu bagaje.
- Știu deja. Fata s-a mutat în camera 14.
- CU UN DRAGON DE FOC? Fata aia va fi pedepsită rău.
- Te rog să te calmezi Lorena. Dacă mai țipi mult, vom trezi toată academia.
- Ugh.
- Acum, te rog să te duci în camera ta și să dormi. Mă voi duce să verific camera 14.
- Noapte bună!
- Noapte bună!
Profesroul, s-a dus spre camera 14. Voia să vadă că Ella era bine în cameră cu un Dragon de Foc.
Când a ajuns în fața ușii, a intrat prin ea.
Încremenise. Niciuna dintre fete nu era acolo. Atunci, încă doi profesori s-au teleportat lângă el.
- CE S-A ÎNTÂMPLAT?
- Fe.. Tt... Ele au DISPĂRUT!
- Voi chema paza. Îi voi pune să păzească toată Academia!
- Bine domnule director...
Atunci, cei trei oameni au dispărut din încăpere. Niciun elev nu trebuia să afle de treaba asta.

    Cpacii se dublau la fiecare micșare a Ellei. După părerea ei, parcă erau nesfârșiți.
- Isa, nu cred că e bine ce facem. Mai bine ne-am duce în camere. Deja am o presimțire că profesorii ne caută...
- Off, nu mai fi așa fricoasă. E o nimica toată!
- Isa...
- Ascultă-mă. Nu își va da nimeni seama că lipsim.
- Off.
Ella a ascultat-o pe Isabel. Nu putea să o refuze, deoarece era a doua ei prietenă din Academie.
Intrau din ce în ce mai adânc în pădure, iar Ella era din ce în ce mai speriată. Mai bine dormea liniștită în patul ei decât să facă asta.

    Holul Academiei era plin de profesori.
- Domnule Tiril!
- Da?
- Trebuie să teleportăm fetele AICI ȘI ACUM!
- Of. Bine.
Profesorul, a întins mâna spre înainte și și-a arătat sabia. Cu ea, a scris "TELEPORTARE".

     Erau în pădure. În acea pădure nesfârșită.
- Isa, cred că cineva ne teleportează.
- U...
Atunci, acea pădure nesfârșită a dispărut. Ella a ajuns împreună cu Isabel în fața unui profesor. Era profesorul Tiril!
- Amândouă în biroul directorului!
Ella s-a dus rușinată cu capul în jos spre birou. Mai bine stătea liniștită în camera ei. Când au ajuns în fața ușii, directorul le-a poftit în cameră.
- Știți că nu aveți voie să părăsiți Academia în timpul nopții?
- Da, domnule profesor.
- Isabel, vei avea detenție după fiecare oră. Va trebui să scrii pe o hârtie: TREBUIE SĂ RESPECT REGULILE de 1.000 de ori în pauza fiecărei ore. Detenția va fi pusă pe două luni.
- Bine, domnule profesor!
- Iar tu Ella, vei curăța Sala de Sport toată săptămâna asta.
- Bine, domnule profesor!
- Acum, vă puteți duce în cameră. Apropo, este bine dacă stai cu Isabel în cameră.
- Bine!
- Noapte bună!
Ella a ieșit împreună cu Isabel și s-au dus spre camera 14. A deschis ușa și s-a dus împreună cu cealaltă fată în pat. Nu voia să fie certate și mai rău decât erau deja.

   Directorul citea acea carte cu copertă vișinie. Mereu avea presimțirea că Ella e în pericol, dar de ce? Oricum, avea să o apere pe Ella și colega ei de cameră, Isabel.
Fix atunci, s-a putut auzii un ciocănit în geam. Când bărbatul s-a uitat să vadă cine e, a putut opbserva pasărea Pheonix. Printr-un pocnet de degete, geamul s-a deschis, iar pasărea a intrat în încăpere. Directorul a putut observa un plic de culiarea negară. Era sigur de la Ministrul Acțiunilor Magice. Bărbatul a luat scrisoarea din ghearele păsării Pheonix, iar aceasta s-a retransformat în cenușă.
Bărbatuk a deschis scrisoarea delicat.
" Dragă Directore,
Concursurile vor avea loc în Aprilie, pe datele de 23, 24, 25, 26.
Ministrul Acțiunilor Magice.

Bărbatul a mai citit de câteva ori acea scrisoare. Acum trebuia să-și schimbe toate planurile. Trebuia să anunțe toți elevii din Academia Castellon.
Directorul, s-a ridicat de pe scaunul din piele și s-a dus spre ușa de ieșire. A bătut de două ori din palme, iar acesta a dispărut.

   Aproape se lumina, iar pe holul Academiei Castellon un profesor care preda Animale Mistice se plimba speriat pe coridoare. Toți profesorii credeau că cineva urmărește întreaga Academiei. Cine ar face acets lucru, mai ales dacă erau zeci de profesori?
- Doamnă Valup?
- Da?
- Puteți vă rog să verificați fetele din camera 14? Vreua să fiu sigur că sunt însiguranță.
- Mă voi duce imediat să le verific.
- Mulțumesc, doamnă Valup!
- Cu mare drag, profesore!
Femeia s-a dus cu pași repezi către Camera 14. Trebuia să fie sigură cu cele două fete erau bine acolo.
Când a ajuns, a deschis încet ușa. Le-a putut observa pe fete, dormind. Acum, totul era bine. Toată lumea era în siguranță.