City of Darkness

CAPITOLUL 8

Dupa ce ajung acasa si imi las rucsacul in camera, imi iau cativa bani si plec catre super-marketul pe care il vizitez destul de des, carrefour.
Ma plimb pe strada ciudat de pustie pentru aceasta ora a dupa-amiezii si ascult muzica adancidu-ma intr-o lume care uneori este neagra, atunci cand ascult melodii triste precum A Grate Big World ft Cristina Aguilera-Say Something si Wiz Kaliffa ft Charlie Puth-See You Again, sau poate fi roz cand ascult Robin Schulz-Sun Goes Down si One Direction cu Steal My Girl.
Da stiu, am un playlist foarte diversificat.
Cand intru in super-market ma indrept catre raionul cu cipsuri si iau cateva pungi de cipsuri si popcorn, bomboane si suc.
Dupa ce platesc, ma indrept din nou catre casa pe acelasi cartier pustiu de mai devreme, care deja devine mult prea ciudat.
In casa atmosfera este foarte linistita nefiind nimeni care sa scoata macar un sunet amarat.
Ma duc catre bucatarie sa asez produsele cumparate, dupa care intru in baie sa fac un dus inainte sa ajunga fetele. Dupa ce apa calda imi linisteste fiecare nerv al corpului ma decid sa ies. Infasurata intr-un prosop, imi usuc parul cu feonul si ies din baie pentru a ma imbraca in pijamaua si botinele mele pufoase.
Peste inca cateva minute de plictiseala aud soneria usii semn ca dragele mele prietene au ajuns.
Nici nu ajung bine jos ca ma trezesc sufocata de bratele Laurei si ale lui Ivy.

-Party time!!! striga Ivy in urechile mele si cred ca tocmai mi-a spart timpanul.

In secundele urmatoare ma indepartez usor si imi duc mana la ureche.

-Proba...da, se pare ca mai aud, spun eu amuzata.

Ele doar zambesc si se uita la mine cu nerabdarea ce se citea destul de usor pe fata lor.

-Stai putin, spun eu din nou. Unde va sunt pijamalele?

Amuzate de fata mea nervoasa ele arunca o privire fugitiva in spatele lor si adauga:

-Le-am lasat la usa cand am sarit sa te imbratisam, nu te speria asa.

-Mergeti sus sa va schimbati in pijamale iar eu pregatesc popcornul, le anunt.

Se resemneaza si incep sa urce scarile dupa ce si-au luat ghiozdanele de jos, iar eu ma indrept catre mica bucatarie cu pereti albi si un mobilier de lemn in stil vechi dar foarte elegant. Atunci cand m-am apropiat de dulapul in care am asezat punga cu cipsuri podeaua a scartait remarcabil.

-Se pare ca esti destul de veche..., spun trista amintindu-mi ca aceasta casa a apartinut si bunicilor din partea tatei.

Imi scutur capul pentru a uita de amintirile triste si scot popcorn-ul punandu-l in aparatul cu microunde si setez cronometrul pe doua minute.
Peste doua minute cand a ticait in semn ca popcornul e gata, il scot si il torn intr-un bol. In acelasi moment, fetele intra in bucatarie.

-Hey, Celeste, spune Ivy cu un zambet mare pe fata. Ce ai zice sa jucam Just Dance inainte sa ne uitam la film. Sa facem si noi putina miscare.

Eu arunc o privire rapida catre Laura si vad ca si pe ea o incanta ideea ca si pe mine.

-Mi-ar placea la nebunie! spun eu. In plus, sti ca imi place sa dansez.

-Normal ca stiu, adauga ea razand.

Cu bolul si cipsurile in maini, ne indreptam spre sufragerie, unde se aflau televizorul cu plasma si DVD player-ul.
O las pe Ivy sa se ocupe de pregatirea jocului si imi indrept atentia catre Laura care era cam abatuta.

-Ce se intampla? o intreb eu, ingrijorarea citindu-se prea usor in tonul vocii cu care i-am adresat intrebarea.

Ea doar da din cap in semn ca ar fi ok si scoate un "nimic" pe care eu nu il cred.

-Haide Laura, sti ca pe mine nu ma poti pacali atat de usor.

-Pe bune Celeste, sunt bine, nu am nimic, adauga ea din nou si afiseaza un zambet larg pe fata.

Decid sa o las sa creada ca a castigat dar nu o sa ma dau batuta. Stiu ca a patit ceva in intervalul de timp in care a plecat de la scoala acasa si pana a ajuns la mine, doar ca nu reusesc sa imi dau seama ce. Am sa o las linistita in seara asta dar maine o sa o bombardez cu intrebari din nou.
Ivy ma scoate din transa in care ma aflam si spune ca jocul e gata.

-Deci? intreaba ea. Cine incepe?

-Eu, sar eu imediat.

-Si eu, spune Laura.

Aha, deci vrea sa ma faca sa cred din ce in ce mai mult ca e bine. Recunosc ca e o buna actrita dar pe mine nu ma pacaleste.
In boxele din lateral incepe sa bubuie melodia lui Floride-Club can't handle it, iar noi incepem sa dansam.
Dupa ce se termina runda, urmeaza si Ivy cu Laura si am tinut-o tot asa jumatate de ora pana ce am cazut toate trei epuizate.

-Cred ca am consumat destula energie, zice Laura.

-Sunt de acord cu ea, raspund eu gafaind putin pentru ca tocmai am terminat o runda cu Ivy.
Ea chiar e buna la asa ceva avand in vedera ca frecventeaza aproape toate petrecerile. Eu in schimb dansez free-style, hip-hop si brake-dance doar ca in ultima vreme o fac cam rar.

-Deci o sa ne uitam la film. Ce film vreti? intreb eu.

Fetele stau putin pe ganduri iar Laura intreaba:

-Ce-ar fi sa ne uitam la Blestemul 3?

Dupa nume mi-am dat seama imediat ca este un film horror si mi s-a facut mila de Ivy pentru ca ultimul film de groaza pe care l-am vazut impreuna a fost Evil Death si ala a fost si horror si scarbos.
De Blestemul 3 am auzit multe dar nu l-am vazut, eu fiind o mare fana a filmelor horror nu stiu cum l-am scapat fara sa-l vad.
De multe ori mi-am dorit sa traiesc macar odata in viata o aventura in care sa simt ca traiesc, sa simt cum sangele imi pulseaza in vene cu o viteza de nedescris.
Pe durata filmului saraca Ivy a tresarit de zece ori si odata cand femeia doctor a fost prinsa de fantoma in hol si nu reusea sa deschida usa, ea dadea din maini ca o schizofrenica si striga sa de-a cu un topor sau ceva in usa. Am ras cu Laura de iesirea lui Ivy cu dureri de burta.

-E ultima data cand ma mai uit cu voi la filme de groaza, spune ea indignata si speriata totodata.

Noi nu apucam sa spunem nimic, ca o bubuitura se aude de afara in geam, iar noi sarim ca arse.

-Ce-a fost asta? striga Ivy.

Eu nu spun nimic, nestiind ce s-a putut auzi sau ce a reusit sa scoata acea bubuitura care a sunat ca si cum un trup de om a cazut pe veranda.
Eu ma ridic de pe fotoliu cu picioarele inca amortite de frica si incerc sa ma fortez catre usa pentru a vedea ce a fost. Chiar daca eram paralizata de frica nu aveam de ales. Ar fi putut sa fie un om ranit care are nevoie de ajutor, dar totodata ar fi putut fi si un infractor sau cine stie ce criminal.
Ajungand langa usa, arunc cate o privire pe fiecare geam care se afla la un capat si altul de usa dar nu vad nimic. Nici macar pe strada nu se vedea nici o tipetenie de om.
Laura si Ivy care au ajuns langa mine pareau si ele speriate, dar mai ales Laura. Oare la ce se gandeste? O fi vazut ceva cand era in drum spre casa mea cu Ivy? De asta a fost asa tacuta mai devreme?
Si atunci mi-a trecut prin cap un gand ce nu mi-a dat pace in ultimele zile, un gand care ma face sa ma cutremur si imi face totodata si pielea de gaina.
Daca Laura l-a vazut pe ciudatul pe care l-am vazut in seara cand m-am intors de la cumparaturi si pe care l-am vazut si in urmatoarea zi? Pe el l-a vazut? Daca l-a vazut pe el asta inseamna ca el este aproape, ceea ce inseamna ca suntem in pericol, unul mare.