capitolul 1

27 4 0
                                    


     Tocmai ce incepeam sa imi revin din coma. Mama venise sa ma ajute cu curatenia si mancarea, din moment ce eram pregatita sa revin acasa, pe picioarele mele. Imi era dor de apartamentul meu de pe strada Swann Street NW, Washington si iata ca am revenit. Tatal meu era la munca ca de obicei, muncea din greu ca sa ne poata intretine, iar eu il adoram pentru asta.
  -Multumesc ,mama. Insa cred ca ar fi cazul sa mergi acasa, esti foarte obosita.
  - Nu! Sunt bine. Nu te pot lasa asa.
  - Ma simt mai bine mama, te rog,insist, ai facut curat, ai facut mancare, e destul. O iau in brate si ii zambesc forțat.
  - Nu scapi de mine. Vin maine dimineata , te iubesc! Ma pupa pe frunte si imi face cu mana.
  - Si eu te iubesc!
    Usa se inchide iar acum sunt singura, defapt tot ce voiam era sa fiu putin singura, sa imi fac ordine in ganduri.
     Dupa ce mananc, ma asez in pat si ma pun sa mai citesc din formularele ce trebuie completate pentru a ma intoarce la munca. Inapoi la munca de psiholog pe care o iubesc.
     Completez tot insa de oboseala adorm, probabil isi fac medicamentele treaba..

 

,, -Buna seara , aveti va rog sa imi dati si mie revista aceea? Cea de azi?
    - Sigur , altceva? Îmi raspunde casiera.
    - Nu ,multumesc. Îmi îndes produsele in sacoșa și zâmbesc.
    - Totul costa 10,35 $.
    -  Cu cardul!
      Îmi scanez cardul și ma pregătesc sa plec când aud in spatele meu..
     - LA PĂMÂNT!
    Ma întorc imediat cu spatele , iar un tip mascat urla din toți plămânii:
    - TAMPITO ÎMI STAI IN CALE!
   Ma bruscheaza la pământ și își scoate pistolul din buzunar , nimerindu-ma direct in stomac *NUUUU* aud urlete și plânsete in fundalul ce urma sa mi-se oprească in câteva secunde."

Și ma trezesc. Un vis ce nu putea sa fie mai oribil. Am visat întâmplarea pe care am suferit-o  acum 2 luni. Din cauza asta am ajuns in coma,neamintindu-mi absolut nimic din ceea ce s-a întâmplat decât după 2 zile in care am început sa am revelații. Ma ridic din pat și ma duc la baie, sa îmi fac un dus, era ora 8. După dus, ma bag in pat și ma culc din nou , cu speranța de a visa frumos de data asta.

( dimineața)
    Ma trezesc datorită mesajului ce îl primesc de la mama.
*Scuze, nu pot sa ajung azi, șefa mi-a spus sa vin îndată la munca..Ești bine?*
      Îi raspund ca sunt bine și ii urez succes. Îmi doream din suflet sa nu mai fiu văzută drept o victima.. am fost.. dar acum as prefera sa nu mai fiu trata ca una. Sunt puternica și îmi revin imediat.
      Inițial , trebuie sa stau in casa ,însă ma simt prea bine ca sa rămân închisă in camera mea. Ma îmbrac intr-o camasa albă si blugi albaștrii deschiși.
      Îmi iau geanta cu formularele si adeverințele medicale ca sa îmi pot relua meseria.

     M-am oprit sa îmi iau o gustare si o cafea de la patiseria din apropiere si intru grabita in holul de așteptare.
  - Buna Georgi!
  - O doamnee.. Zillyyyy!! Ce ma bucur sa te văd!!
   - Și euuuu!! Ii zâmbesc amabil si îmi dreg vocea. Am venit sa îmi reiau postul.
   - Oh..nu cred ca se poate. 2 luni ai lipsit..a trebuit sa ..îți vindem cabinetul.. au fost propuși multi bani de către o firma industriala.. nu sunt eu cea responsabila pentru asta , însă ,dacă vrei, poți vorbi cu proprietarii..
   - Nu pot sa cred.. eu.. e ok. Nu are rost..
  - Ba da!! Trebuie sa iti reiei jobul..
   - Nu am nicio șansa.. adica, presupun . Lasă , îmi voi găsi altundeva , in nu stiu cât timp.. Mersi mult Georgi!!
    Ies din clădire iar lacrimile mi-se varsă abundent pe obrajii infierbantati.. cât de stânjenitor!
    Tot ce voiam era sa am dracu viata mea normala, de dinaintea dezastrului din magazin ! Al dracu de hoț! Sper sa arzi printre gratii!!

WHY US || 16+||Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum