WHY US || 16+||

capitolul 4

        (după 2 zile)
   Am decis sa port doliu pentru ea.    Așa ca azi pentru munca,ma imbrac cât mai decent. Imi iau un pulover negru si niște pantaloni negri. Mi-am lăsat parul pe spate și mi-am luat o geanta de umăr.

       (9:00 a.m.)
    Ajung la serviciu și ma întâlnesc cu o noua fata, probabil înlocuitoare Georgianei..
    Era clar ca venise doar pentru șef. Când intru in clădire prima întrebare este " L-ai văzut pe noul șef?" "Doamne ce mișto e!"

         Ajung in cabinet și sunt gata sa îmi încep munca cand primesc un e-mail de la Kale.

        " Azi nu ajung, mâine plec in Italia pentru o afacere de-a mea așa ca tu alegi dacă vrei sa vii sau nu. Îți pot face o promovare si vei putea tine cursuri bine plătite aici pentru 4 zile ;)"
      Italia? Dumnezeule! Mereu mi-am dorit sa pot vizita țara aceasta. As putea accepta oferta însă.. sa mergem in Italia? Doar noi doi? In niciun caz, sau poate..?Stăteam pe gânduri cand primul client intră.
    - Buna dimineața? Sunteți liberă?
    - Sigur, luati loc pe canapea.

  (3.00 p.m)
    Astăzi am terminat mai repede.
Ma pregăteam sa plec insa deschid telefonul in speranta de a putea să îi dau un răspuns Domnului Kale.
"Bine, asta doar fiindcă iubesc Italia."
     "Bine, atunci preparati per l'Italia!;)"

       Genial! O vacanța pe cinste , măcar atât după toate cele întâmplate.

(dimineața următoare)
     (4:00 a.m)

  *bzz bzz*
   "-Alo?
   - Buna seara Doamna psiholog, nu îmi pasa dacă dormeati sau nu .. doresc sa va anunț ca am sa vin in 3 ore sa va iau din fata casei, așa că bagajele nu se fac singure! Ci vediamo subito ;)"
    *apel terminat*

     Ce somn am mai tras! 2 ore am putut sa dorm.. iar acum ma pun pe treaba.

(6:30 a.m)
     Mi-am făcut bagajele și acum asteptam sa vina momentul plecării. Fiind sfârșitul lui august, mi-am luat haine subțiri , cât mai lejere.
       După in jur de 20 de minute, aud claxoane care nu îndrăzneau sa se oprească. La ora 7 , când oamenii dorm , ăsta făcea ditamai gălăgia! Cât creier!! Ies nervoasa din casa și ii arat degetul mijlociu. In fata mea erau 3 mașini diferite, însă foarte luxoase, evident..sunt bogătani.
      Kale ridica portiera , avea niște ochelari de soare și îmi făcea semn sa stau in locul din dreapta lui.
       -Buna dimineața. Îi zic eu enervată și pe un ton irascibil
       - Ma scuzati ca v-am trezit devreme.. sunteți bine?
      - Condu și taci. Rânjesc, deschid usa ,ma așez lângă el și ii scot ochelarii de pe fata.
      - Nu vreau sa facem accident din cauză că nu vezi tu bine... Și nici nu e soare! Îmi dau ochii peste cap și dau din cap să pornească.
      - Cum doriți atunci. Îmi zâmbește și își îndreaptă privirea către drum.

     Am luat-o pe o scurtătură ce ducea la aeroport , ajungând de îndată.
      - Haideți! Coborâm din mașină, iar Kale le face semn celorlalți sa vină după noi.
      - Tu..îmi porți ochelarii? Ma întreabă Kale cu o expresie confuza.
      - Nu..e doar o iluzie optica. Zâmbesc și îmi așez mai bine ochelarii pe nas.

     După ceva timp,ne urcam in avion iar eu am nimerit fix lângă....cine se putea oare?
        - Te rog sa ma lași in pace ca să pot dormi ! Îi spun eu încruntată și îmi pun bentița pentru ochii ca sa evit lumina și fața lui.
      - Mi scusi signora!

     După 7 ore am ajuns pe pământul Italiei, Roma. Eram extrem de fericita spre deosebire de Kale care părea la fel de entuziasmat ca o vaca.
      - Doamne ce frumos eee!! Tu nu vezi?
      - Da observ, am locuit 20 de ani aici.
     - Ce? Tu ești cumva italian?
     - Așa zic eu. Cu aceeași seriozitate se uita la mine și oftează. Nu pot sa zic ca îmi place sa revin aici. In fine, hai sa mergem. Mă uit confuza la el și o iau in urma lui.

     
   Ajungem la hotel și Kale pălăvrăgea in italiana cu recepționera. Vocea lui in italiana suna irezistibil nu am de gând sa mint. Hotelul era genul de hotel in care nu îmi permiteam sa pașesc vreodata, in care vedeam doar pe paginile vedetelor internaționale. M-am uitat speriata la el si l-am bătut pe umăr.
    - Cred ca am greșit hotelul. Îl trag spre gura mea si îi zic. Nu îmi permit nici măcar o noapte aici.
    - De aceea nu plătești tu. O camera va rog.
    - O camera? Eu nu stau cu tine in aceeași..
    - È il mio amore, non viene dall'Italia.
    - Amore ce?
    - Ai de gând sa taci puțin? Nu ma face sa fiu nevoit sa îți închid gura. Ma ține strâns de încheietură uitându-se in ochii mei.
    - Ce dracu- șoptesc la el.
    - Grazie signorina! Ma trage după el și le face semn celorlalți sa ne lase in pace.
   - Poti te rog sa îmi dai drumul?
   Intram in apartament, cel mai probabil penthouse la cât de mare era.
   - Ascultă, nu o sa îți placa asta dar.. vei fi iubita mea pentru 4 zile.
   - Asta s-o crezi tu. Ce glume sunt astea?
   - Nu e gluma.. o sa îți explic mai târziu. Acum am niște treaba, tot personalul este la mâna ta. Eu trebuie sa plec, am niște treaba de finalizat. La revedere Doamna psiholog!
   - Stai! Și inchide usa in urma lui, fără sa ma bage in seama. Tipic lui.
Îmi dau ochii peste cap și ma trântesc in pat. Măcar acum pot dormi linistita.

  
   (7:24 p.m)
   Ma trezesc somnoroasa și ma uit in jurul meu. O doamne ce credeam ca e un vis! Ma ridic din pat și observ cum pe masa era pusă o scrisoare pe care scria : "După somnul de frumusețe , va rog sa îmbrăcați rochia din cutie și sa coborâți la sala de mese"
Ma uit in cutie și observ o rochie rosie , slim ,făcută din mătase.Era deosebita.. Aproape ca uitasem faptul ca el dorește sa ma prefac iubita lui..
  Ma pregătesc si cobor repede, in special entuziasmata ca urma sa mananc.

   - Buna....Rămân șocată când la masă stăteau 4 polițiștii care se uitau la mine insistent, cu niște privirii nu tocmai primitoare..