WHY US || 16+||

capitolul 3

Ies de pe conversație și îmi continui lectura .. când un mesaj de la el m-a lăsat cu gura căscată.

K:" Mâine ai 10 clienții wow. Programul este foarte încărcat , însă înainte te rog sa vii la mine in birou ;)"
Eu: "Te rog nu mai pune ;).."
K: " Nu;)"

Incredibil omul.. Imi pun telefonul la încărcat și imi văd de lectura.

(vineri, 8.00 a.m)
După ce m-am pregătit de munca,imi iau ochelarii de birou și imi aleg o rochie vișinie mulată,cu tocuri negre. Îmi prind parul cu o clama și imi iau aceeași cafea de la patiseria de pe colț.

Însă Giorgi nu era la locul ei, la biroul din hol..
Ma duc la Lori, femeia de serviciu , sa o intreb unde se afla Domnul Kale.
   - Buna dimineața, ști unde e Domnul Kale?
- Nu stiu.., însă biroul lui este fata in fata cu al tău!
   - Mersii
Zis și făcut, bat de 2 ori,însă nu rapsunde nimeni. Mai bat încă de 3 ori insistent.
     - Ma cauți? Ma întorc in spate și ma uit in sus la el cu gura căscată.
     - Stai calma, eu vin la ora 9:00 la munca, nu sunt vreun ciudat care te urmărește. Vin si stau de obicei cât am chef. Rămân mută și dau din cap.
- Poți sa te dai ca sa pot deschide usa cu cheile? Sau vrei sa o deschizi tu? Îmi zice el serios cu o sprânceană ridicată.
      - Scuze.. ma speriasem.
      - Aha, am observat.. Rânjește si deschide usa.
- Am vrut sa discut cu tine despre cum sa te comporți cu clienții. Îmi zice el și rânjește puțin,amuzat de întâmplarea de dinainte.
- Crezi ca nu stiu? Râd zeflemitor și îl fixez cu privirea.
- Ohoooo nu am zis asta! Însă , e cam afacerea mea și as vrea sa respecți niște reguli. Se pune la el in birou și îmi face semn sa ma așez pe scaunul din fata lui.
- E ok, stau in picioare. Continua atunci.
- Am pus camere de filmat, ești supravegheata non stop. As dori sa ai grija sa fii calma și indiferenta cu ei, stiu ca ești o fata foarte simpatica și prietenoasa.. așa ca te-aș ruga sa nu mai fii așa. Seriozitatea este cheia. Prețul îl vei cere dublu. Ora costa dublu. Doar așa putem avea o afacere productiva.
- Ppppoftim? Este de rău dacă sunt amabila?
- Da. Așa că fă ce îți zic. Cam atât, poți pleca.
- Oricum asta făceam. Ies pe usa furioasa..deja nu îl mai suport. El e psihologul sau eu?

Ma pun la birou și aștept primul client ce urma sa apăra la ora 9:15 a.m .

( 6:00 p.m)
Termin deja cu toți clientii.
Din 10 , 7 au apărut . Destul de obositor , 7 ore am stat neclintita, cu pauze de 10 minute între. Ma pregătesc sa plec când cineva bate la usa.
- Intra te rog!
- Buna ziua Doamna psiholog , ma primiți și pe mine? Apare Kale cu o privire șarmantă, sprijinit de tocul ușii.
- Ce doriți?
- Felicitări pentru treaba depusă. Vreti sa știti salariul pe care vi-l vom acorda la sfârșitul lunii? Ma uit la el și observ cum tine in mâna un plic care mi-l arunca in aer, nimerind direct pe masa mea.
- O ..doamne. Mulțumesc dar sunt..prea multi? Îi spun uitându-ma sfioasa in el.
- Ți se par multi? Isi da ochii peste cap și ma studiază din cap pana in picioare o clipa. In fine, o seara frumoasa sa aveți. Iese pe usa și îmi face cu ochiul.

(6:45 p.m)
Ca de obicei, ajung acasă obosita și incerc să ma descalț cand primesc un apel de la mama.
"- Alo?"
"- Buna scumpa mea.. Deschide televizorul și dă pe canalul 9."
Iau telecomanda și aprind televizorul ,căutând canalul 9. Titlul serii era "Fata dispărută, găsită acum 25 de minute înecată in lacul din inafara orașului"

Corpul îmi îngheață iar mâinile încep sa îmi tremure .. Ge- Georgi?
Colega mea.. nimeni alta decât una dintre prietenele mele de la serviciu.. este găsită moartă .. nu pot sa cred. Închid televizorul cât pot de repede. Nu pot sa văd așa ceva. Suspin și intru in atac de panica, cum este posibil?
"- Draga mea.. îmi pare foarte rău, e șocant!"
" - Mama..cum?Nu merita așa ceva.." Stau socata cu mâna pe piept , străduindu-ma sa nu lesin. Machiajul mi se ruinase, iar telefonul îmi tremura in mână , neputând sa vorbesc fără ca vocea sa îmi tremure.
"- Momentan nu știe nimeni ce și cum. Ai grija de tine și revino-ți! Te iubesc! "
Închid telefonul și cad in genunchi .. ma înțelegeam perfect cu ea, o cunoșteam de 2 ani iar viata mea la munca fără ea este lipsită de culoare. Ma pun la masă și deschid o sticla de vin , in speranta ca asta mă va face mai puternica. Plâng și sufăr in sinea mea, era una dintre cea mai amabila persoana pe care o cunoșteam.

Oricât de mult încerci sa tii capul sus, o astfel de întâmplare te afectează și nu poți trece peste cu ușurintă.