WHY US || 16+||

capitolul 2

( după 3 zile)
*bzz bzz*
- Alo?
  - Buna ziua. Ne scuzati de deranj, ne întâlnim va rog la fostul cabinet de psihologie unde erați repartizată.Mulțumim frumos.
*apel terminat*
  Ce drac- cine dracu se cred astia. După ce ca mi-au luat locul de munca ,mă mai suna la ora 7 dimineața sa ma văd cu ei fără alte detalii. Sa mă mai scutească!! Nu ma duc nicăieri.
*bzz bzz*
     -Alo?
    - Buna Zillyy!!
    - Buna Giorgi..
    - Mișcă-te aici.
    - Ați inebunit cu toții? De ce sa mai vin?
    - Fiindcă trebuie. Este posibil sa îți recapeți locul de munca! Așa ca îți recomand sa vii, nu avem niciun client. Toată lumea întreabă de tine si nu au de gând sa plătească pentru nimeni altcineva!
     - Ooo.. ce v-ați face fără mine! Încep sa rad si îmi dau ochii peste cap. Hai ca vin!
*apel terminat*
 
  Nu mai stau pe gânduri,îmi iau o fusta neagra cu un tricou bleumarin si plec. Îmi iau cafeaua tocmai preparata , fiind cât pe ce sa o vars pe mine de emoții.

(30 de minute mai târziu)

- Salut !! O iau in brate pe Georgi și ii zâmbesc larg.
- Bunaa, ai venit direct la fix! Vino după mine.

Intram in fostul meu cabinet.. pe care nici nu îl mai recunoșteam. Era parca decupat din filmele de la Hollywood . Aer condiționat, televizor cu plasma ultimul model,canapea de piele neagra, birou nou cu calculator de ultima generație,totul era prea scump sa fie adevarat.
- Woaah. Ce e asta?
- Nu îți place? Îmi pare rău , dar fostul tău cabinet arăta deplorabil!
Spusese un om la aproximativ 1,85, îmbrăcat intr-un costum negru din cap pana in picioare, brunet și masiv.
Acesta statea in biroul meu, cu coatele pe picioare, privindu-ma cu un rânjet ce ma făcea sa am furnicături pe spinare.
- Ma scuzi, cine ești?
- Kale, încântat de cunoștiință. Se ridica sa îmi întindă mâna însă eu ma uit la Georgi.
- Ma interesează mai precis ce cauți aici, cu ce te ocupi si ce naiba se întâmpla. Ma încrunt si îmi ridic sprâncenele in speranța ca primesc un raspuns.
- Speram sa putem dicuta , intre patru ochii.. Îi face semn spre usa Georgianei.
- Așa .. după cum spuneam ,ma numesc Kale si îmi pare rău pentru disconfortul creat. Eu sunt cel care ți-a cumpărat cabinetul..mai precis întreaga clădire. In 2 luni am restructurat totul..însă, clienții nu apar, ei mereu întreabă de tine. E foarte enervant, am angajat cel mai bun psiholog si degeaba.
- Așa ca ma rogi sa îmi reiau postul, in speranta ca afacerea voastră va funcționa. Normal ca oamenii întreabă de mine, sunt aici de 2 ani si unul dintre cei mai buni psihologi de pe aici. Îmi dau ochii peste cap si rânjesc.
- Exact, așa ca te-as ruga sa te poziționezi la birou, si sa începi de azi. Cu o mândrie dezgustătoare , zâmbește si iese pe usa fără sa se mai uite in spate.
Doamne fereste, iată ce șef am. Era atractiv si clar nu puteam rezista in fata mândriei sale. Parca se crede regele lumii. Ma pun la birou si încep sa ma uit pe programul meu de azi. Niciun om nu era pe lista mea de clienții. Trebuie sa faci mișto de mine.. pentru ce mai stau? Neavând ce sa fac, completez niște formulare care urmau sa fie predate la un centru de publicitate. Poate așa vine lumea. Îmi iubeam meseria, iar acum cu condițiile acestea.. ma simteam ireal de bine.

(4 p.m)
Programul meu s-a terminat. Îmi iau la revedere de la Georgi și plec direct acasă. Cea mai neproductiva zi.
Ajung acasă și ma pun sa citesc când primesc un mesaj.. de la Kale cel mai probabil.
   "Mâine ai o zi lunga. ;)"
Ies de pe conversație și îmi continui lectura .. când un mesaj de la el m-a lăsat cu gura căscată.