Ochii nu mint niciodată

Prologue - Emma

     Mă trezesc cu mama pe cap și oftez mofturoasă. Strâng perna si îmi bag fața în ea, nefiind departe de a urla. Mama mi-a stricat somnul cel mai dulce, dar asta e, azi e o zi mare pentru mine, întrucât, e prima zi de facultate. Astăzi se va prezenta studenților universitatea, campusul și se vor lega prietenii. Sau mă rog, cunosc foarte multe persoane mai mari de aici și mulți studenți ce vor intra în an cu mine mă știu sau îi știu din liceu. Această universitate e cunoscută pentru faptul că majoritatea studenților au o stare financiară bună si...bineînțeles, pentru echipa de fotbal american.

    - Haide, Emma...pun pariu că aseară ai fost pe val la petrecere. Nu uita că trebuie sa te machiezi, să te îmbraci...și cine știe ce mai faci tu. O să întârzii.

    - Nu-ți face griji mamă. Brock mă va aștepta. Nici nu va trebui să fiu atentă la prezentare...el e este în anul 2 și îmi va arăta tot.

    - Da...bravo. Noroc de Brock, nu-i așa?îmi spune mama râzând. Trebuie să începi facultatea într-o manieră serioasă și așa va trebui să o ții până la absolvire.
Nu mai ești la liceu, fetița mea.

    - Extraordinar! pufnesc eu. Va trebui să fiu serioasă toată viața, în fiecare secundă a vieții mele.
    
    De ce să mint? Sunt o fată echilibrată din orice punct de vedere, dar iubesc să fiu veselă. Am crescut oferindu-mi-se tot ce vreau și deobicei pot fi rea când nu obțin ce vreau sau nu sunt în centrul atenției.

    Între timp, aproape că sunt gata de plecare. Închid boxa din care se aude One Direction, da știu, încă am rămas un copil, și îmi completez ținuta extrem de casual cu ceasul primit de la Brock. Foarte drăguț, nu? Nici eu nu mă cred.