Ochii nu mint niciodată

3.

Emma's POV

A trecut o săptămână de când m-am mutat în cămin. Astăzi e o zi foarte frumoasă și abia aștept! Azi avem primele cursuri și sunt foarte nerăbdătoare..ce-i drept un strop de emoții mă cam chinuie de dimineață. Un lucru foarte important: trebuie să arăt trăsnet. Un machiaj care să mă avantajeze și o ținută cu care să rup gura târgului, pardon, a universității.

Ajunsă la cantină pentru a lua micul dejun, mă întâlnesc cu prietenele mele, Abbie, Gabriela și noua mea colegă de cameră, Alicia.

- Eu nu ințeleg de ce ai mai venit în campus...casa ta nu e departe și îți permiți să faci navetă, mă întreabă Alicia.
- Păi trebuie să experimentez și eu viața în campus, îi răspund dându-mi ochii peste cap.
- Las-o, ea e fata lui tata și dacă vrea cumpără facultatea...râde Abbie de mine. Deja e diva universității. Dar să știi că nu mai suntem la liceu, drăguța mea, îmi spune ea, iar apoi mă pupă pe obraz.

După ce schimbăm mai multe vorbe, mai primesc un pupic, pe gât. Cine să fie decât Brock?
- M-ai speriat, îi spun luându-l în brațe, deși eram puțin iritată.
- Scuze, iubito...sunt doar prea bucuros. Abia aștept să ma vezi pe teren.
- Îți urez succes, puiule. Azi nu voi putea fi cu tine, deși îmi doresc mult. Nu vreau să ratez primul curs.
- În regulă...dar sper ca diseară vrei să luăm cina împreună.
- De acord, îi spun zâmbind, și il sărut scurt.

Lasandu-l la o parte pe Brock, se pare că in cantină nu sunt băieți așa frumoși. Și da..orice fată verifică asta...
Fetele admirau toate specimenele, dar eu deja începusem să umblu pe telefon din plictiseală.

După ceva timp, un domn prezentabil vine în cantină, cu un dosar în mână, care din câte am înțeles, este defapt antrenorul echipei de fotbal. Se prezintă și începe să strige diferite nume din listă.

- Brock Willson? Capitanul?
- Prezent, domnule antrenor!

Acesta continuă să strige diferite nume de băieți, care apropo, nu au nimic interesant, sunt banali, până când...

- Brian Ramirez?
- Prezent.
- Înțeleg că ai primit o bursă? Din câte am auzit, ești un talent înnăscut. Și nu înțeleg...ai fost campion absolut la wrestling pe licee in tot statul Tennesse? La doar 16 ani?
- Da...dar nu am făcut fotbal și wrestling in același ti-...
- Nu te scuza...ai putea fi o mină de aur pentru echipa noastă.

Băiatul ăsta era înalt, cam la 1.80-1.85 și deși părea cam slab avea o constituție foarte atletică. Cât despre fața sa...arăta ca un model.

- Credeți că wrestling-ul îl va face cel mai bun din echipă, domnule antrenor? spune printre dinți Brock, râzând.
Antrenorul nu apucă să spună nimic, pentru că tipul i-o ia inainte:
- De ce nu? Pe tine nu te-a ajutat baletul?
- Balet? Știi cu cine vorbești? pufnește Brock.
- Cu cine?
- Sunt căpitanul echipei și...Brock, sunt cu orice peste tine.
- Vrei să vedem asta afară?

A spus-o ca un psihopat! Tipul ăla pe care tocmai îl lăudam ca arătă OK, mi-a provocat iubitul. Băieții nu le dau voie să se apropie, dar Brock nu are stare. Idiotul ăla a rămas la fel cum era de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Ce maniac...

- Nu voi tolera astfel de comportamente. Brock și tu...cel nou, Ramirez, va trebui să vă antrenați dublu astăzi la primul antrenament din acest sezon.
- Dar domnule, el m-a provocat, îi spune Brock, la care mă duc să îl calmez.
- Domnule "căpitan", ai făcut o remarcă răutăcioasă în momentul în care discutam cu noul student.
- În regulă, domnule, îi răspunde Brock, după care râde și se uită cumva malefic către tipul ăla.

Lipsit de reacție, Brian ăsta sau cum îi spune, iese afară dându-și ochii peste cap. Nu știu ce probleme are, dar Brock îi va veni de hac dacă nu își ține agresivitățile pentru el.