Escorta

Capitolul 2

Cred că am căzut în cap, sau am alt coșmar, căci altfel nu îmi pot explica cum prietenele mele, surorile mele de suflet au putut să facă o asemenea idioțenie!
Trag aer în piept, încercând să mă calmez. Chiar nu îmi doresc în ultima noapte petrecută în România, să îmi ucid prietenele.
─ Spuneți-mi că visez și că voi nu ați avut cea mai groaznică idee din toate de până acum!
Știu că nu rezolv nimic răstindu-mă, dar mai bine așa, decât să le strâng de gât.
─ Nu înțeleg de ce reacționezi așa. De azi nu ar fi fost ziua nunții mele și aș fi fost încă celibatară, crede-mă că eu aș fi fost cea care ar fi sărit pe el. Ești oarbă, nu vezi ce bine arată? Mă mir cum de nu salivezi, îmi zice Aimee.
Hmmm, de salivat, nu salivez, dar îmi datorez măcar să recunosc în sinea mea că arată al naibii de bine, afurisitul. Desigur că nu le voi recunoaște asta, le-aș da apă la moară.
─ Perfect, ați găsit și soluția acestui nenorocit de plan. Săriți una din voi pe el și pe mine mă eliminați din joc!
─ Of, Aida! Nu înțeleg de ce ești așa de încăpățânată. Nu crezi că îți datorezi măcar un pic de fericire? De ce lași trecutul să te definească? De când te știu, ai alungat fiecare bărbat ce a îndrăznit să se apropie de tine. Zici că pleci din țară, în speranța că vei uita trecutul. De ce să nu începi din această seară? mă întreabă Angela.
─ Are dreptate, să știi. De ce nu vrei să realizezi că îl lași să câștige, fugind de fericire? Da, nu ți l-am adus pe acel Adonis, pentru o relație de o viață, ci pentru o noapte. Și ce? Nu este nimic rău în asta. Măcar pentru o noapte, vrem să te vedem fericită, măcar pentru o scurtă perioadă de timp, să uiți de trecut. Lasă-l să te ajute, să îți aline un pic din durere. Nu este nimic rău în acest fel. Toate știm că ea, dar în special el, ar jubila dacă te-ar vedea cum fugi de propria fericire, cum te pedepsești pentru niște fapte, ce nu au fost din vina ta. Învață să trăiești, Aida, îmi spune Anabella.
─ Ce rost are să pleci în altă țară? Pentru ce? Să stai închisă în casă într-un apartament luxos, cu o priveliște criminală și ce...? Să îți plângi de milă? Să lași trecutul să te doboare? Ok, ai dreptul să fii furioasă pe noi, dar măcar încearcă! Pentru a-ți schimba viața, trebuie întâi să te schimbi tu! De ce să nu începi din seara asta, cu acel papasito? E atât de dulce, că l-aș mânca cu totul, termină de vorbit Aimee.
Mă bufnește râsul în momentul în care îi aud ultima replică. Of, poate au dreptate. Cum să uit trecutul, dacă nu sunt dispusă să mă schimb? Nu m-ar ajuta cu nimic să fiu în altă țară, dacă eu continui să mă plafonez, să refuz să trăiesc. Dar oare asta este soluția? Un bărbat al dracu᾽ de chipeș și misterios? Ăsta să fie răspunsul?
Revin la realitate, în momentul în care o aud pe Aimee:
─ Hai să facem o înțelegere. Vorbești cu el, dansezi cu el, încerci să nu mai fii prost-crescută  și dacă nu va exista atracție între voi, dacă nu vei mai vrea nimic de la el, este ok. Oricum banii și i-a luat deja. Vrem măcar să vedem că încerci, Aida. Măcar o dată în viață, să încerci să faci ceva pentru tine, să fii fericită. Doar nu te vom obliga să te culci cu el, femeie! Dar măcar încearcă să te apropii de el. Oricum nu îl vei mai revedea vreodată.
Inima începe să îmi galopeze, în momentul în care îmi dau seama că au dreptate. De ce să nu încerc? Viața este scurtă, iar dacă nu sunt dispusă să mă schimb, cum voi reuși să uit trecutul și să îmi făuresc un nou viitor? M-am săturat să trăiesc, plină de regrete. Poate este timpul să fac ceva și pentru mine.
─ Ok, dar dacă nu o să fie niciun pic de atracție între noi, nu o să insistați.
Pe bune? Când privirile ni s-au intersectat, mă mir cum de nu am luat foc amândoi. Atracție există, nu încape îndoială. Desigur, acest fapt o să îl țin pentru mine, ego-urile lor nu mai au nevoie de vreun imbold să mai crească.
─ S-a făcut! Acum du-te și sari pe el. Fă-mă mândră.
Îmi dau ochii peste cap și mă chinui să nu bufnesc în râs. Numai draga mea Aimee ar putea să dea asemenea sfaturi!
Le gonesc din baie. Rămân singură și încerc să îmi calmez bătăile inimii. Numai gândul că mă voi duce la el, mi-a accelerat bătăile inimii într-un asemenea ritm, încât mă mir cum de nu mi-a sărit din piept. Parcă aș fi o afurisită de adolescentă!
„Respiră, Aida! Nu mai ești de mult o adolescentă, ești o femeie în adevăratul sens al cuvântului. Pentru numele lui Dumnezeu, cum a reușit un simplu bărbat să te aducă în asemenea hal?”
Închid ochii și trag aer în piept. Totul va fi bine. Mâine voi pleca din țară, voi începe o nouă viață și nu îl voi mai revedea vreodată. Va fi o simplă amintire!
Când mă simt destul de stăpână pe mine, ies din baie și mă îndrept spre masa noastră. După ce am parcurs jumătate de drum, rămân pe loc, șocată din cauza a ceea ce văd. Buna mea prietenă, Anabella, râde și flirtează cu bunăciunea mea de bărbat!
„ Pe bune? Bunăciunea TA de bărbat? Să înțeleg că ai decis să sari pe el? Aleluia, îmi lipsea un pic de acțiune! ”
Grozav, am ajuns să râdă de mine propria conștiință, deși într-un fel are dreptate. De când este al meu? Deja am luat-o razna și nici măcar nu am apucat să îl salut!
Trag aer în piept și mă îndrept spre ei. În momentul în care Anabella mă vede și îmi zâmbește, domnul misterios își îndreaptă privirea arzătoare spre mine. Doamne, e minune cum de nu m-am topit! Acei ochi superbi mă admiră din cap până în picioare, iar trupul pur și simplu mi-a luat foc. Dacă doar cu o privire reușește să mă încingă, cum ar fi să petrec noaptea cu el? Inima începe să îmi galopeze în piept în momentul în care îmi imaginez cum ar fi să fiu a lui, a acestui bărbat absolut superb și misterios. Oare fetele mele au dreptate? Ar trebui să sar pe el?
Trag aer în piept, pentru a-mi recăpăta oxigenul ce mi-a părăsit plămânii, în momentul în care l-am revăzut. Acest bărbat este catalizatorul perfect, pentru a fi cuprinsă de flăcări și ce flăcări... nu m-ar deranja să iau foc datorită mângâierilor sale!
E clar, în mod oficial am luat-o razna! Sunt mai rău ca adolescentele, ce o iau razna la vederea băiatului popular din școală!
Îmi fac curaj și mă apropii de ei. Dacă o să reușesc să pronunț măcar o propoziție cât de cât coerentă, înseamnă că sunt cea mai tare.
Nici acum nu îmi vine să cred în ce hal m-a adus acest bărbat!
─ Aida, în sfârșit ai venit! Vreau să ți-l prezint pe acest domn minunat...
─ Numele meu este Andreas. Sunt încântat de cunoștință, Aida.
Îmi cuprinde mâna în a sa și mi-o sărută, iar eu tot ce pot face este să mă uit la el, ca și cum tocmai ar fi aterizat de pe Marte! Acum, din cauza lui, este posibil să-mi fi luat foc și neuronii, din moment ce m-am transformat într-o imbecilă ce nu mai este în stare să pronunțe un simplu salut.
Îmi dreg glasul și pronunț, într-un mod ezitant:
─ Încântată de cunoștință, Andreas.
„ Ai trecut și hopul ăsta! Deși, săracul, i-o fi teamă că a dat de o femeie cu un singur neuron și acela amețit. ”
Frumos, până și conștiința mea râde de mine. Nu este de ajuns că îmi vine deja să îmi dau palme singură? Când vreodată am lăsat vreun bărbat să mă transforme într-o adevărată cretină? Mi-a furat și abilitatea de a vorbi. Nu sunt în stare nici să pronunț măcar un cuvânt. Tot ce pot face este să îl privesc. Sângele îmi clocotește în vene în momentul în care îmi zâmbește. Nici nu știu cum de picioarele mai sunt capabile să mă susțină.
Doamne, ce mi-a făcut acest bărbat? Trebuie neapărat să mă țin departe de el!
Mă așez la masă, și ridic paharul de șampanie, dându-l pe gât dintr-o singură mișcare. Am nevoie să mă răcoresc.
Când credeam că Anabelle îl va ține ocupat, cât să pot să îmi revin, afurisita îmi face conspirativ cu ochiul și pleacă. Cu prima ocazie, promit să o strâng de gât.
Andreas se așază la masă lângă mine. Aproape mă înec cu șampania, când îl aud zicând:
─ Aproape îmi pierdusem speranța că ne va lăsa singuri.
Mă uit la el, nevenindu-mi să cred ce tocmai am auzit. Vrea să rămână singur cu mine? Doamne, sunt pierdută. Aveam speranța că el mă va respinge, din moment ce eu nu mă cred capabilă să o fac.
„ Tare naivă mai ești! Câteodată mă rușinez cu tine. Cum naibii să te respingă? Nu vezi cât de bine arătăm? Atât de oarbă ești? Ar trebui să fie orb, pentru a ne refuza. ”
Conștiința mea este iar în plin atac de modestie. Deși nici măcar nu mă pot compara cu el. bărbatul acesta mi-a pus capac! Oare voi fi în stare să îi rezist, să îl refuz?
─ Hmm, nu știam că ești atât de dornic să rămâi singur cu mine, Andreas.
Aleluia, mi-am recăpătat abilitatea de a vorbi! Poate mai există totuși, speranță pentru mine.
─ Aida, nu mai face pe naiva. Știi de ce sunt aici, nu? Păi și cum am putea atunci să ne atingem scopul, dacă nu am fi singuri?
Felul său direct de a-mi vorbi m-a șocat, dar mai mult m-a șocat zâmbetul său de după, cu dinții săi așa de perfecți, de albi și gropița din obraz. Până acum nu am observat ce frumos este zâmbind. Acum am șanse și mai puține de a-i rezista.
Nu mă pot abține și când îmi revin din șoc, îi zic:
─ De ce ești atât de sigur că se va întâmpla? Prietenele mele au gafat, angajându-te. Îți iei banii, dar afacerea nu va fi dusă până la capăt. Îmi pare rău.
Din nou își folosește acel zâmbet orbitor. De nu aș fi stat pe scaun, cred că aș fi picat pe spate. Replica sa este cea care mă amuțește din nou:
─ Scumpo, nu te mai minți. Știi la fel de bine ca mine că există atracție între noi. Ai simțit-o și tu, mai devreme la Biserică. De când am pus ochii pe tine, nu am mai putut întoarce privirea. Deși eram la o distanță de câțiva metri de tine, tot am simțit electricitatea dintre noi, ca și cum aș fi putut să te ating în orice clipă. Pot doar să îmi imaginez ce aș simți dacă te-aș avea, dacă te-aș face a mea.
Tonul său scăzut și gura sa lipită de lobul urechii mele, mi-a făcut întreg trupul să mi se cutremure. Simt fiori de plăcere în fiecare fibră din ființa mea, și nici măcar nu m-a atins. Chiar sunt pierdută! Cum aș putea să îi rezist? Cum?
Mâna sa începe să îmi mângâie pulpa dezgolită din cauza rochiei decoltate, iar trupul pur și simplu mi-a luat foc. Respir din ce în ce mai sacadat, în timp ce mâna sa îmi mângâie pielea deja excitată, iar vocea sa sexy îmi mângâie auzul, dându-mi senzația că deja sunt a lui. Doamne, de-abia m-a atins și deja corpul îmi este consumat de plăcere. Oare cum m-aș simți dacă l-aș lăsa să mă aibă?
Retragerea sa rapidă reușește să îmi inghețe trupul, ca și cum aș fi fost alungată afară, iarna, dezbrăcată.  Imediat pe chip îi apare din nou acel zâmbet ștrengar și incredibil de sexy, iar trupul îmi ia foc instantaneu. Acest roller-coaster de sentimente mă va înnebuni. Cum a ajuns un simplu bărbat, ce-i drept superb, să mă aducă într-o asemenea stare?
Sunt trezită din reverie de vocea sa:
─ Îmi acorzi acest dans, superbă Aida?
Din nou, acel zâmbet își face apariția, făcându-mă să înghit în sec. Să stau iar aproape de el, să mă atingă? Oare voi rezista acestui dans, fără a mă topi?
Văd îndemnul prietenelor mele și avertismentul din ochii lor și îmi dau ochii peste cap. Mă întorc cu privirea spre bărbatul atât de misterios și îi spun:
─ Cu plăcere, Andreas.
Ce rău ar putea să îmi facă un dans, nu? Poate voi descoperi că nu sunt atât de slabă cum mă cred.
În momentul în care am ajuns pe ringul de dans, și m-a înlănțuit cu brațele sale, mi-am dat seama cât m-am înșelat. Mâna sa se plimbă pe pielea dezgolită a spatelui, provocându-mi fiori. Mă agăț mai bine de el, cuprinzându-i gâtul cu mâinile tremurânde, în speranța că dacă voi cădea, brațele sale puternice mă vor prinde.
În momentul în care gura sa se apropie din nou de lobul urechii mele și îmi șoptește, știu că nu mai este cale de întoarcere:
─ Lasă-mă să te duc acasă! Acceptă să fii a mea, știi că mă dorești, așa cum și eu te doresc.
Oftez și închid ochii, pentru a-mi calma bătăile rapide ale inimii. În interiorul meu, inima și mintea duc o luptă pentru supremație, dar deja știu că inima va câștiga. Sunt prea atrasă de el. din prima clipă când l-am văzut, a reușit să îmi intre pe sub piele și nu vreau să trăiesc în continuare, regretând peste ani că nu am acceptat. M-am săturat să am regrete, să nu pot dormi gândindu-mă mereu „ ce ar fi fost dacă...”.
Știind că decizia îmi este luată, ridic privirea și mă uit adânc în ochii săi. Nu știu de ce, dar simt că pot avea încredere în el și știu că nu mă va răni. Ce ciudat, nu? Să nu cunoști decât prenumele unei persoane, dar instinctiv să știi din prima clipă că este de încredere. Este singurul bărbat, ce după atâția ani, nu îmi provoacă teamă sau repulsie.
Zâmbesc și îi spun:
─ De ce nu? E timpul să îmi trăiesc viața.
La auzul replicii mele, zâmbetul i se lățește, aproape provocându-mi un infarct. Dacă doar cu ajutorul unui zâmbet, reușește să mă aducă într-o asemenea stare, oare cum va fi să fiu a lui?
Știu că după această seară nu îl voi mai vedea, dar sunt conștientă că dacă nu aș accepta, aș regreta pentru restul vieții mele. Poate multe alte femei m-ar judeca pentru ce voi face, dar dacă mi-ar ști întreaga viață plină de suferință, ar înțelege de ce fac așa ceva.
Este timpul să mă vindec, iar el poate fi cheia tratamentului meu! Andreas! Presimt că nu voi uita niciodată acest nume!