Capitolul 3

46 7 0
                                    

Îmi iau la revedere de la surorile mele, urmând ca mâine să vină, să mă ducă la aeroport.
Dându-și seama că voi pleca cu Andreas, cele trei prietene ale mele zâmbesc cu gura până la urechi, făcându-mi conspirativ cu ochiul. Îmi dau ochii peste cap, exasperată și încerc să le ignor. Apreciez faptul că ele sunt cele care au vorbit cu Andreas și au aranjat ca în loc de o cameră de hotel, să mergem la apartamentul meu. Deși am mii de emoții, faptul că voi fi pe teritoriul meu, mă va ajuta să controlez starea de nervozitate ce m-a cuprins. Sper că va ieși totul bine și că mâine nu voi regreta! Cheile mașinii mele au rămas la Anabella, eu urmând să plec cu Andreas.
Mă simt ca și cum mii de fluturi dansează nestingheriți în stomacul meu. Cred că nici măcar în adolescență nu am avut atâtea emoții. Am ajuns acum, la douăzeci și cinci de ani, să fiu mai emotivă ca o adolescentă, când vine vorba de un bărbat. Deși cred, că orice femeie, în locul meu, dacă ar fi atras atenția ACESTUI bărbat, s-ar fi topit. Nu cred că există femeie care ar putea să îi reziste.
Urmându-l spre mașină, îi admir chipul parcă sculptat în piatră. Trecându-mi privirea asupra chipului și trupului său, inima începe să îmi bată mai tare. Într-un timp atât de scurt, acest bărbat mi-a intrat pe sub piele, făcându-mă să mă comport total opus firii mele. Niciodată nu aș fi crezut că eu, Aida Dinu, într-o zi voi ajunge să petrec noaptea cu un bărbat necunoscut! Dar ăsta este efectul ce îl are asupra mea.
A deschis portiera din dreapta a mașinii și m-a ajutat să îmi ocup locul, după care a închis ușa și a ocolit-o, pentru a se așeza la volan.
„ Este și gentleman, pe deasupra. Of, presimt că această noapte va fi cea mai bună din viața noastră. ”
De data asta, nu pot decât să fiu de acord cu conștiința mea. Chiar este un gentleman, o specie de bărbați atât de rară în zilele noastre. Brusc, emoțiile încep a mi se domoli, știind că sunt pe mâini bune.
Drumul spre apartamentul meu a durat mai puțin decât îmi doream. Speram că până vom ajunge, voi avea timp să mă obișnuiesc cu gândul că această seară mi-o voi petrece cu acest străin incredibil de arătos.
Oftez și cobor din mașină, iar Andreas zâmbește dându-și seama de starea în care mă aflu. Afurisitul!
La intrarea în clădire, ne întâmpină domnul Cornel, portarul. Când mă vede, îmi deschide ușa și îmi zâmbește. Când îl vede pe însoțitorul meu, ridică din sprâncene, neobișnuit ca eu să aduc bărbați la apartament. În acest moment, cred că m-am înroșit mai rău ca o tomată. Îl salut și merg spre lift cât mai repede, ca și cum clădirea ar fi luat foc.
Când am intrat în cabina liftului și am apăsat pe butonul etajului meu, Andreas a început brusc să râdă. Mă uit la el surprinsă, întrebându-l din priviri care este motivul ilar pentru care râde. Parcă ghicindu-mi gândurile, îmi răspunde:
─ Chiar că nu ai mai făcut niciodată așa ceva. Te-ai înroșit mai rău ca o virgină.
Înainte de a putea să-i răspund și de a procesa intențiile sale, mă trezesc lipită de peretele cabinei, iar buzele sale pune stăpânire pe ale mele. Un sărut atât de flămând și posesiv, încât simt nevoia de a mă agăța de el, pentru a nu mă prelinge pe podea. Îi răspund la sărut cu o ardoare ce reușește să mă uimească. Am nevoie de acest sărut ca de aer. Limbile noastre se duelează pentru supremație. Gustul gurii sale atât de dulce îmi înmoaie picioarele, făcându-mă absolut neputincioasă în fața asaltului de plăcere.
Îi mângâi mușchii tonifiați, dorind să pot atinge mult mai mult. Mâna sa îmi mângâie pulpa, atingându-mi și alintându-mi pielea, urcând din ce în ce mai sus, până ajunge exact unde dorea. Îmi strânge în palma sa puternică, fesa dreaptă și mă lipește de el, pentru a-i simți dorința crescândă. Gem de plăcere la contactul dintre trupurile noastre. Când simțim nevoia de aer, buzele sale le părăsesc pe ale mele, dar imediat încep să îmi alinte pielea atât de sensibilă a gâtului, făcându-mă din nou să gem de plăcere.
Mâinile sale încep din nou să coboare pe pielea înfierbântată a pulpei mele, până ajunge la triunghiul de material ce îmi acoperă feminitatea. Degetele sale dibace îmi masează pe deasupra materialului mugurele sensibil, aducându-mă tot mai aproape de o plăcere ce ar putea să mă consume. Instinctiv, mă lipesc mai mult de el, îndepărtând picioarele, pentru a avea mai mult acces. Îi simt zâmbetul lipit de pielea gâtului meu, și deși moleșită de plăcerea provocată de el, reușesc totuși să îmi dau ochii peste cap. Se înșală amarnic dacă are impresia că sunt de piatră. Orice femeie, de ar fi în locul meu, s-ar topi în fața gesturilor sale experte.
Mă trezesc la realitate, în momentul în care aud zgomotul liftului ce se oprește. Îl îndepărtez de lângă mine, îngrozită că am putea fi văzuți de vreun vecin ce ar aștepta să se urce în cabină. La deschiderea ușilor, ies cât mai rapid posibil din lift și aproape fug spre ușa apartamentului meu. În spatele meu aud pașii, dar și râsul atât de sexy al însoțitorului meu. Cum e posibil să mă excite chiar și doar cu ajutorul râsetului său? Este aproape inumană această abilitate a sa de a mă face să mă topesc.
Ajung în fața ușii și încep să caut în plicul elegant, cheile. Mâinile încep să îmi tremure, în momentul în care Andreas se lipsește de spatele meu și gura sa îmi suge lobul urechii. Picioarele mi se transformă în gelatină și mă lipesc de pieptul său, oftând de plăcere.
Îmi șoptește:
─ Te vreau atât de tare! Găsește cheile, căci nu știu cât mai pot rezista. Vreau să mă adâncesc în tine, să-ți gust fiecare părticică din acest trup ce m-a înnebunit din prima clipă când te-am văzut.
Până și vorbele sale mă excită până mă aduce în pragul de a înnebuni!
Cu mâinile tremurânde, găsesc cheile și descui ușa.
Pășesc în interiorul apartamentului, aprinzând lumina în urma mea. Andreas mă urmează, simțindu-i privirea pe trupul meu înfierbântat. Pentru a avea șansa să ies din ceața de plăcere ce îmi întunecă judecata, îi spun:
─ Îți pot oferi ceva de băut?
Zâmbetul său atotcunoscător îmi trimite fiori în întreg corpul.
─ Sigur, de ce nu? Îți dau ocazia să îți mai revii, deși Aida...nu mai ai șanse să scapi de mine. Te doresc și o să te am.
Înghit în sec, tonul său categoric șocându-mă. Simt exact același lucru ca el, dar am nevoie să mă distanțez un pic, înainte de a lăsa dorința să mă consume.
Mă duc la bar și iau una din sticlele de vin și două pahare. I le dau lui, pentru a deschide sticla. Între timp, mă duc în fața geamului și admir priveliștea ce atât de mult o iubesc. Zgârie-norii, înconjurați de lumină, distanța până la parterul clădirii, făcându-mă să cred că sunt în vârful lumii. Mereu stăteam aici, și îmi imaginam că sunt atât de neatins, încât nimeni nu îmi poate face rău, că acel monstru nu va mai putea...
Tresar, când îl văd pe Andreas în reflexia geamului. Se uită gânditor la mine. Când vede că l-am observat, îmi oferă acel zâmbet perfect al său, acompaniat de acea gropiță adorabilă din obraz, încât toate temerile, tot trecutul dureros zboară pe geam. Poate chiar e posibil și acest bărbat misterios va ajunge, cel puțin în seara asta, să fie un medicament pentru sufletul meu rănit.
Mă întorc zâmbind spre el, și accept paharul de vin. Sorb puțin din el și continui să mă uit în ochii săi albaștri, ce ar putea să hipnotizeze orice femeie. Zâmbetul oferit drept răsplată, reușește din nou să mă încingă, trezindu-mi toate simțurile la viață. Acum înțeleg ce simte, căci și eu am impresia că voi înnebuni în curând, dacă nu îl voi avea.
Mă întorc din nou cu privirea la geam, încercând să îmi recapăt suflul. Îl simt apropiindu-se de mine. Îmi ia paharul de vin din mână și îl pune pe măsuța din spatele meu. Întreg trupul mi s-a încordat, așteptând. Nici de aș vrea, nu cred că aș putea să mă mișc.
Îl simt lipindu-se de mine și îmi șoptește:
─ De ce anume îți este teamă, Aida? Știi că nu ți-aș face rău, nu?
Tot ce pot să fac este să dau din cap afirmativ. Îl aud oftând, după care mă întreabă:
─ Atunci, de ce ești atât de încordată?
Recăpătându-mi abilitatea de a vorbi, îi răspund:
─ A trecut mult timp de când nu am mai fost cu un bărbat.
Îi simt zâmbetul de pe buze, chiar înainte de a-mi zice:
─ Știu. Am simțit. De aceea te vreau atât de tare, Aida. Vreau să fiu bărbatul ce îți va oferi plăcere nemăsurată, o plăcere care să te consume, una ce sper că nu ai mai simțit-o până acum. Ai încredere în mine, Aida? Mă vei lăsa să îți arăt ce înseamnă să fii dusă pe culmile plăcerii?
Cu o voce tremurândă, îi spun:
─ Da!
Drept răspuns, mâinile sale îmi frământă sânii pe deasupra rochiei, iar buzele sale îmi alintă lobul urechii, făcându-mă să gem.
Una din mâinile sale coboară pe pulpa mea, mângâind. Îmi ridică rochia și îmi masează mugurele deja sensibil din cauza plăcerii, trimițându-mi fiori prin tot trupul. Dă la o parte triunghiul de material, iar degetele sale mă pătrund, făcându-mă să țip de surprindere și plăcere. Se mișcă din ce în ce mai ritmic înăuntrul meu, făcându-mă să-mi pierd mințile. Gem din ce în ce mai tare, cerând mai mult, simțind nevoia de mai mult. Orgasmul ce nu întârzie să apară, îmi fragmentează trupul în mii și mii de bucățele. Mă las moale pe el, nemaiputând să mă țin pe picioare. Îmi șoptește:
─ Fii a mea, Aida. Lasă-mă să mă adâncesc în tine, să te gust.
Nemaiputând vorbi, pur și simplu dau din cap.
Mâinile sale se duc spre fermoarul rochiei, deschizându-l. Bucata de material destul de sumară, alunecă la picioarele mele, iar eu ies din cercul său. Rămânând doar în chiloțeii tanga și sutien, mă întorc spre el. Mă simt atât de ciudat, stând așa de sumar îmbrăcată și încălțată cu pantofii cu toc cui, în fața sa. Privirea sa încărcată de dorință reușește să îmi alunge temerile. Mă face să mă simt cea mai dorită femeie, un sentiment ce nu l-am mai simțit de multă vreme. Simțind mai mult curaj, mă apropii de el, și îi înlătur cravata de la gât.
Încep să îi deschid nasturii cămășii și mă uit în ochii săi. Acei ochi atât de incredibil de frumoși, ce te poate face să crezi că te uiți în adâncul oceanului.
Când am terminat de desfăcut nasturii, îi înlătur cămașa și încep să îi ating pectoralii, ce atât de mult mi-am dorit să îi simt sub palma mea. Geamătul său de plăcere îmi încântă auzul, făcându-mă să mă simt mai sigură pe mine.
Mă ia prin surprindere când mă trage în brațele sale și mă sărută. Buzele sale fac dragoste cu ale mele, făcându-mă să mă ud de plăcere.
În timp ce limbile noastre se duelează, Andreas mă împinge în spate, până ajung să mă susțin de spătarul canapelei din piele. Întrerupe sărutul atât de posesiv și înainte de a putea protesta, îmi zice:
─ Nu atât de repede, prințesa mea. Avem toată noaptea la dispoziție. O rugăminte am: rămâi cu pantofii în picioare.
Mă ud și mai tare, auzindu-i rugămintea. Dau din cap în semn de accept.
Înainte de a putea procesa ce se întâmplă, îngenunchează în fața mea și îmi smulge chiloțeii. Țip de surprindere, imediat începând să gem, când gura sa face contact cu mugurele meu, deja excitat. Încep să gem tot mai tare, și să mă împing spre el, pentru mai multă plăcere. Limba sa îmi alintă mugurele,suge, după care mă pătrunde. Mișcările limbii sale, tot mai repezi, mă aduce tot mai aproape de un orgasm ce ar putea să mă înnebunească de plăcere.
Îi țip numele, în momentul în care urc pe culmele plăcerii, provocate de limba sa.
Nici nu am timp să îmi revin, căci mă ridică în brațele sale. Îi înconjor talia cu picioarele tremurânde. Ne sărutăm ca și cum ziua de mâine nu ar mai exista. Când ne oprim, din cauza lipsei de oxigen, mă întreabă:
─ Unde este dormitorul?
Îi fac semn cu mâna, nemaiputând să vorbesc.
Atent fiind pe unde merge, nu observă că eu îl sorb din priviri, nerăbdătoare de a-l avea.
Trântește ușa dormitorului de perete și intră. Mă lasă jos încet, după care se năpustește din nou asupra buzelor mele, devorându-le. Îmi eliberează sânii de corvoada sutienului, iar gura sa începe să mi-i alinte pe rând. Îmi dau capul pe spate, savurând senzația delicioasă. Gem când gura sa îmi suge unul din sfârcuri, făcându-mă să tremur de plăcere. Când este satisfăcut de opera sa, limba sa începe să se plimbe pe pielea mea înfierbântată până ajunge la gâtul meu. Printre suspine de plăcere, îmi spune:
─ Cât de dulce ești, Aida. Te vreau atâta de tare, că mai am un pic și înnebunesc. Lasă-mă să te fac a mea. Acum!
─ Și eu te vreau, Andreas. Nu mai pot rezista.
Mă întoarce cu spatele la el, în timp ce mâinile sale îmi trasează conturul trupului atât de excitat.
─ Te vreau pe la spate. Simt nevoia să te posed fără rezerve. Îmi dai voie, sau vrei ceva clasic?
Mă mir cum de m-am abținut să nu bufnesc în râs. Niciodată nu aș fi putut să îmi imaginez că voi ajunge să am o asemenea conversație cu un bărbat, chiar înainte de a face sex. Zâmbind, îi spun:
─ Mă las pe mâna ta, Andreas. Fă ce vrei cu mine.
Îi simt zâmbetul de pe chip, chiar înainte de a mă îndemna să mă aplec și să mă apuc de tăblia patului.
Mâinile sale îmi mângâie fesierii, făcându-mă să gem. Niciodată nu aș fi crezut că o asemenea poziție poate să îți dea impresia de gentilețe. Suspin în momentul în care mă apucă de fesieri și se adâncește în mine. Bruschețea acestui act nu m-a rănit, ci a reușit să mă excite și mai rău decât eram. Stă nemișcat, probabil pentru a mă lăsa să mă reobișnuiesc din nou cu această senzație. Mă împing mai mult spre el, dându-i de înțeles că nu mai vreau să aștept. Mârâie de frustrare, dar începe să se miște în mine, mii de senzații cuprinzându-mi trupul. Gem de plăcere, simțindu-i mădularul tare și gros în mine, simțindu-mă cuprinsă de o plăcere ce pot spune că niciodată nu am mai simțit-o.
Începe să se miște în mine din ce în ce mai repede și adânc, înnebunindu-mă. Îmi masez mugurele, pentru a spori plăcerea.
Cu o ultimă mișcare, reușește să mă aducă la un orgasm atât de cutremurător, încât numai țipând am putut să mă eliberez. Își dă și el drumul, pronunțându-mi numele cu vocea sa atât de sexy.
Mă ajută să mă ridic și mă întinde pe pat.
Se întinde asupra mea și se năpustește asupra buzelor mele, devorându-le. Pot spune cu mâna pe inimă că niciodată nu am simțit atâta plăcere ca în această seară. Acum sunt complet sigură că nu voi putea să îi uit vreodată numele. Dar oare este bine sau rău? Nu vreau să trăiesc cu amintirea sa, bântuindu-mi visele. Dar oricât aș încerca, nu cred că aș putea vreodată să îl uit.
Se înfige din nou în interiorul meu, trimițându-mi fiori în întreg trupul. Îi pronunț numele iar și iar, până mă duce din nou pe culmile plăcerii.
Andreas... în mod clar, un nume ce îmi va rămâne întipărit în minte și suflet pentru mult timp!

EscortaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum