Scrisori catre sotul meu

Ziua in care te-am cunoscut

Acum sapte ani, parca a fost ieri. Eram colegi de serviciu,mai tii minte ca nu ne suportam? Eu credeam ca esti arogant, tu... nici nu stiu ce credeai. Nici numai stiu cum am ajuns sa comunicam. Poate in cele 2 saptamani, cat am stat singura la birou si tu ai ales sa le stai cu mine. Sau poate atunci  cand ai lasat garda jos... sau poate atunci, cand ai pus pariu cu baietii din firma, ca i-o tragi dispecerei lui Tudor? Cine mai stie... Am aflat tarziu, recunosc. Am fost miza unui pariu. Sau poate miza orgoliului tau de mascul alpha ce a vrut sa demonstreze tuturor ca reusesti sa mi-o tragi. Bravo tie, dragul meu sot! Ai reusit. Mi-ai tras-o pe toate planurile posibile.Mental, sunt praf. Am nevoie de un psiholog,desi sunt sigura ca daca merg, si psihologul va avea nevoie de psiholog. Mi-ai tras-o emotional, cand m-ai facut sa ma umilesc in fata ta de atatea ori.

Iti mai amintesti? Inceputurile noastre. Prima cafea bauta impreuna. La care m-ai invitat, dar am sfarsit prin a o plati eu. Ti-am spus atunci, la aceea intalnire, ca sunt mama singura,am un copil pe care am jurat ca nu il voi pune pe locul doi. Ti-am spus ca nu caut un tata pt copilul meu, ti-am spus ca vreau doar sinceritatea, iubire... ti-am spus ca te vreau pe tine. Mi-ai spus ca esti sigur ca ma vrei, mi-ai promis ca nu voi suferi, mi-ai promis ca vei vindeca tot ceea ce altii stricasera inaintea ta. Mi-ai promis ca imi vei repara inima, ce trecuse prin atatea incercari.  Iesisem dintr-o relatie abuziva, crescusem un copil singura pana la 2 ani si jumatate. Faceam fata cu brio situatiei singura, insa am crezut ca tu vei fi umarul pe care voi gasi linistea. Doamne, ce naiva am fost!