Ultimele zile din vacanță au trecut repede,acum trebuie să trec la un alt capitol din viața mea -viața de licean-
Cel mai tare îmi este frică de această zi,mai ales că nu o am pe cea mai bună prietenă lângă mine.
M-am îmbrăcat decent,mi-am făcut un machiaj simplu și am pornit spre noul meu liceu. Când am ajuns am observat că mulți sunt în grupuri,deci ei se cunosc. Oare o să-mi fie ușor să mă acomodez? O să-mi fac prieteni? Sau o să rămân doar eu. Nu e nici asta o idee rea,mă pot concentra mai mult pe studii. Când am ajuns în clasă m-am așezat în a 4-a bancă și am așteptat liniștită. -Bună! Îmi spune fata din dreapta mea. -Cum te cheamă? Întreabă băiatul din stânga mea. -Bună! Ma numesc Cassia dar puteți să-mi spuneți Cassy. Sunt nouă în oraș și mucuri să întâlnesc persoane - Bun venit Cassy! Și noi ne bucurăm să te cunoaștem. Eu sunt Luca iar ea este sora mea geamănă Larisa.
Larisa: Vrei să ieși după școală cu noi? Oricum nu o să stăm mai mult de o oră,două. Și așa ne mai cunoaștem și poate,cine știe,legăm o prietenie frumoasă. O spune ea cu entuziasm.
Eu:Desigur,mi-ar plăcea!
După ce termin de rostit ultimele cuvinte diriga intră în clasă ca să se prezinte.
Diriginta:Bună ziua elevi! Mă numesc Popescu Nicoleta și sunt profesoară de matematică.
Eu:Mamăăă! Fix de mate e diriga? Jar mâncăm.
Diriginta:Sper să ne înțelegem în acești ani!
După ce diriginta a terminat de vorbit am mers la ea să îi dăm buchetele de flori. Am mai stat o oră,o oră în care am făcut cunoștință.
Diriginta: Manu Cassia. Strigăte diriga. Te rog să ne spui ceva despre tine!
Eu: Bună! După cum ați putut auzi mă numesc Cassia Manu,dar puteți să-mi spuneți Cassy sau cum vreți voi. M-am mutat de curând în Craiova,deci sunt nouă pe aici.
Diriginta:Mulțumim foarte mult Cassy și bun venit!
Eu aplec din cap aprobator și zâmbesc.
_________________________________________
Larisa:Hai Cassy,ne vedem într-o oră în față cafenelele lângă școală,ok?
Eu:Ok,voi fi acolo!
Spun eu apoi mă îndrept spre casă. Când am ajuns mi-am căutat un outfit. Era abia oră 12 și era destul de cald,deci nu trebuia să mă îmbrac prea bine.
Până la urmă mi-am găsit un outfit potrivit.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
A
poi văzând că mai erau doar 15 minute mi-am luat telefonul și am plecat.
Am plecat în grabă și mă uitam în telefon sa văd dacă primesc vreo notificare. Dintr-o dată parcă se cam întunecă, când am scos ochii din telefon m-am izbit de o persoană. Eu- Scuze,nu mă uitam pe unde mergeam,îmi cer scuze! Băiatul- Nu-i nimic,se mai întâmplă.
Asta a fost ciudat,băiatul vorbea o altă limbă,era cumva... Coreeană?! Dar eu nu știu coreeană,de ce am înțeles? Stai,dar nici eu nu mai vorbesc română,eu,eu... vorbesc aceeași limbă ca și el. Fac o plecăciune și după fug unde vad cu ochii. Am întrat într-o cafenea,mi-am comandat un capucino și m-am așezat la o masă. Mi-am scos telefonul. Totul era scris în coreeană,iar eu înțelegeam,dar habar n-am cum. Când am intrat în snap mai să fac infarct,nu eram eu. Aveam trăsături asiatice și vorbeam coreeană,deci mă aflam în Coreea de Sud,dar cum? Când? De ce? De atunci am văzut negru în față ochilor și am leșinat.
Când m-am trezit eram înapoi în patul meu,cu tata lângă mine.
Tata: Ești bine scumpo? Eu:Cred că da,dar mă doare puțin capul. Ce s-a întâmplat? Tata:Au leșinat,nu știu de ce,dar te-am găsit întinsă pe trotuar nu departe de casă.
M-am uitat în oglindă,dar eram tot eu,aceeași persoană. Poate că a fost doar un vis. Le-am datesaj lui Luca și Larisei că nu mai pot ajunge,deoarece mă simt rău și am anulat întâlnirea.
Mă simțeam destul de confuză, și totuși,cum rămâne cu toate acele cuvinte în coreeană,eu nu știu limba și e foarte ciudat.
M-am pus la culcare chiar dacă aveam multe semne de întrebare,dar mai bine mă voi odihni pentru a două zi.
Vă rog să scuzați dacă există greșeli și nu vă temeți sa mă corectați, din greșeli învățăm!
