Într-o altă lume

Lumea mea e și a ta!

Cassia era întinsă pe podea,pe podeaua din camera ei. Părea a fi inconștientă,dar deschise ochii,însă nu putea pricepe la momentul respectiv ce să petrece,și căzu într-un somn adânc.

_________________________________________

În urmă cu 3 ani

Mama Cassiei- Nu faci nimic în casa asta! Ești doar un nenorocit alcoolic care nu are rostul lui în viață! Strigă mama Cassiei cât putu de tare.
Tatăl ei îi plesni o palmă peste față,fără a mai gândi. Mama ei tăcu și nu mai spuse nimic.
Cassia stătea la biroul ei,facânduși temele cu ochii ei de copil înlăcrimați de durere. Nu era durere fizică,ci era cea mai mare formă de durere,cea sufletească.

Ora 03:30

Mama Cassiei stătea acum,cu obrazul roșu de la lovitura puternică cauzată de către propriul ei soț, și o privea. Își privea singura urmă de speranță,fiica ei.

Mama ei,Octavia, o trezi din somnul ei și fugi cu ea în brațe și bagajele în mâini.

_________________________________________

În prezent

Cassia începu să se foiască pe covor.

Cassi-Nu!
Cassia se trezi din coșmarul ei,care o bântuie de când părinții ei s-au despărțit.

M-am trezit țipând. Cel mai nefericit moment din viața mea,cea mai neagra noapte din câte există,momentul când viața mea a început să se schimbe. Toate acestea se transformă în coșmaruri pe care le am destul de des.

Am simțit cum cineva mă ia în brațe și spune:
-Nu te teme,sunt alături de tine,mereu voi fi!

În acel moment a realizat ce se întâmplă. Eram în camera mea,întinsă pe covor. Tocmai ce retrăisem coșmarul vieții mele. Și,cu toate acestea,nu sunt singură. Cineva era acolo,acolo pentru mine,și nu pentru altcineva. Doar pentru mine!

L-am strâns în brațe de parcă urma să-l părăsesc pe vecie și fără să mai realizez am început să plâng. Nici măcar nu-mi m-ai păsa că alături de mine este băiatul pe care l-am cunoscut într-o altă lume. Acum,în momentul ăsta,chiar aici era vorba despre mine,despre sentimentele mele. Sentimentele mele cele ce n-au fost împărtășite nici măcar cu propria mea mamă. Acum eram alături de el și el alături de mine. Nimic altceva nu mai conta,de ce oare? Petru că în acel moment am realizat că...Îl iubesc! Îl iubesc cum nu m-am iubit nici pe mine însămi în toată această viață.

Deci heeeeyyy! Eu zic că acest capitol este destul de interesant,voi ce credeți? Mă bucur că acum am scăpat de simulări și în plus mai vine și vacanța,deci pot scrie mai mult. Apropo,vă spun ceva,aventura abia acum începe!❤🌹