What is L♥VE?(ZM)

Capitoul 2

Bat de doua ori si intru inchizand usa in urma mea.

-Buna ziua! Alessia Wilson! spun eu indreptandu-ma spre barbatul de la birou si intinzandu-i mana.

-Kevin Davies! Stai jos, te rog! spune si imi raspunde la gest.

Dupa ce ma asez pe scaun, usa se deschide facandu-si aparitia un baiat superb. Era inalt, cu parul negru, aranjat intr-o creasta perfecta, ochii de un maro inchis, iar buzele erau roz, pline. Acesta imi trimitea un aer de bad boy, dar puteam vedea sensibilitatea din ochii lui.

-Zayn! Bine ca ai venit! Ce ti-a luat atat? Sti ca nu ma pricep deloc in domeniul muzicii.

-Scuze, azi a venit mama acasa si sti cum e! Te tine de vorba ore intregi, spune el schitand un zambet perfect.

-Eu trebuie sa plec. Am sedinta intr-un sfert de ora, zice Kevin ridicandu-se de pe scaun si luandu-si geaca de pe spatarul acestuia.

-Ok! Raman eu. Mai e cineva dupa tine?ma intreaba el asezandu-se la birou.

-Nu.

-Sa vedem! spune el uitandu-se pe o foaie.Aici scrie doar cum te cheama! Deci, cati ani ai si de unde esti?

-Saptesprezece si sunt din Romania. M-am mutat aici, azi.

-Si mama e tot din Romania. Vorbesc destul de bine romana. Ma duceam la bunici vara.

-Ce coincidenta!

-Chiar ca! Poti incepe!

-Ce sa incep? Aaa, cantatul! Mereu am fost o persoana cu capul in nori.Scuze!

Imi iau chitara de langa scaun, punand-o pe picioare si incep sa cant melodia aleasa. Dupa doua versuri, a inceput si Zayn sa cante. Avea o voce minunata. Ma interb de ce nu canta chiar el la local? Dintr-o data se opreste privind furios.

-Ai primit slujba! Poti pleca! spune el rece.

Am gresit cu ceva?Avea privirea intunecata si plina de ura ca si cum in timp ce canta si-a adus aminte de ceva sau cineva care l-a ranit foarte tare in trecut.

-Multumesc! La cat sa vin si de cand?

-Poti incepe de maine. Aici ai programul si numarul de telefon al localului. Acum iesi!

Iau foaia si chitara si ies repede afara, o lacrima cazandu-mi pe obraz.Comportamentul lui s-a schimbat dintr-o data. M-am simtit minunat sa cantam impreuna. Vocile noastre sunau perfect impreuna.Simteam ca ma leaga ceva de el.Stiu ca pare nebunesc. Abia l-am cunoscut, dar acei ochi m-au topit pe loc.

Simt ca a trecut prin ceva greu si nu stiu de ce, dar vreau sa-l descopar si sa il ajut, fiindu-i alaturi asa cum am avut si eu nevoie de cineva sa ma ajute in multele clipe grele prin care am trecut, sau sa nu mai plang nopti in sir sub patura deoarece nu am un umar pe care sa o fac. Eu voiam sa fiu umarul lui Zayn si sper sa o fac.Trebuie sa vorbesc cu el, pentru ca comportamentul pe care l-a avut cu mine acum, nu il poti avea cu o persoana din senin, inseamna ca l-am deranjat cu ceva si vreau sa stiu cu ce.

Imi sterg lacrima si ma uit pe foaie. Voi fi la local in fiecare zi de luni pana vineri de la ora 20 pana la 22.

Ies din local si ma indrept spre casa.

Cand sa vreau sa descui usa observ ca nu gasesc cheia. Ce cheie, nu gasesc nici geanta in care era cheia.Cred ca am uitat-o la Aloha.

Cobor nervoasa scarile din dreptul usii si ma indrept rapid inapoi spre local.

Intru aproape alergand. Sper sa nu ma intalnesc cu el acum . Era destul de nervos.Ajung in fata usii biroului si bat timid.

-Intra!Nu se poate. Era vocea lui.

Deschid usa timid si dau din nou de ochiilui caprui in care ma pierd imediat.

-De ce te-ai intors?spune el iritat de faptul ca ma holbam la el de secunde bune, fara sa spun nimic.

-AAA!A-am venit sa imi iau ge-geanta.Cred ca am uitat-o aici.

-Nu ai glumit cand ai spus ca esti cu capul in nori, spune el rece, fapt care m-a deranjat.

-Macar eu stiu cum sa vorbesc cu altii.

-Esti angajata mea si nu ma cunosti.Trebiue sa fiu serios si sa nu ma prostesc cu angajatii daca vreau ca localul sa mearga bine.

-Dacă vrei să cunoști un om cu adevărat, privește cum îi tratează pe cei inferiori, nu pe cei egali cu el. Deci...imi pare rau, dar nu mi-ai facut o impresie prea buna.Decat sa lucrez sub tensiune mai bine nu mai lucrez. Nu vreau sa-mi fie frica ca voi gresi si ma vei certa de fiecare data.spun, imi iau geanta de pe scaun si ies trantind usa.

Ajung in sfarsit acasa. Incui usa si intru trantindu-ma direct pe canapea din cauza oboselii. Am alergat de trei ori acelasi drum, eram epuizata.

Iau telecomanda si o butonez pana dau de o comedie romantica care abia incepea, asa ca decid sa ma uit la ea.

A trecut jumatate din film si eu nu am inteles nimic. Tot timpul m-am gandit decat la acei ochi caprui. De ce? A fost un nesimitit.Nu trebuie sa ma gandesc la el. Nu merita. Trebuie sa ma gandesc la lucruri mai importante cum ar fi scoala. Aaa da! Maine am scoala.

Urc in dormitor, iar somnul ma ia din aer.Nici nu am simtit cand am atins salteaua.

Next la 70 de vizualizari. Va pup!